Paralizia cerebrală spastică

Acest tip de paralizie cerebrală face adesea ca sarcinile simple să fie mai dificile, cum ar fi mersul pe jos sau ridicarea de obiecte mici. Unii copii cu PC spastică dezvoltă, de asemenea, afecțiuni concomitente ca urmare a leziunilor cerebrale. Printre exemplele acestor afecțiuni coexistente se numără tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și epilepsia.

Tipuri de paralizie cerebrală spastică

Există 4 tipuri principale de paralizie cerebrală, iar fiecare diagnostic de paralizie cerebrală poate fi defalcat în continuare pentru a descrie cu mai multă acuratețe leziunile cerebrale ale fiecăruia și simptomele aferente. Diferitele tipuri de paralizie cerebrală spastică sunt clasificate în funcție de localizarea problemelor de mișcare. De exemplu, copiii cu paralizie cerebrală spastică pot avea rigiditate musculară la un braț, la ambele picioare sau la o parte întreagă a corpului.

Dieplegie spastică

Rigiditatea musculară apare în principal la nivelul picioarelor. Acest tip de PC poate, de asemenea, să afecteze ușor mobilitatea brațelor copilului.

Hemiplegie spastică

O singură parte a corpului este afectată de probleme de mișcare, brațul fiind de obicei mai rigid decât piciorul.

Cadriplegie spastică

Toate cele patru membre sunt afectate, precum și trunchiul și fața. Copiii cu tetraplegie au adesea tulburări concomitente, cum ar fi epilepsia.

Cauze și factori de risc

Paralizia cerebrală este un termen general pentru tulburările de dezvoltare a mișcărilor cauzate de o leziune cerebrală. Fiecare tip de paralizie cerebrală este cauzată de leziuni la o anumită parte a creierului.

Paralizia cerebrală spastică este cauzată de leziuni ale cortexului motor și ale tracturilor piramidale ale creierului, care leagă cortexul motor de măduva spinării. Înțelegerea funcției cortexului motor și a traiectelor piramidale ajută la explicarea modului în care deteriorarea acestor sisteme afectează mișcarea la cei cu paralizie cerebrală spastică.

Deteriorarea cortexului motor

Cortexul motor este situat în cortexul cerebral, care este cea mai mare parte a creierului. Cortexul motor este compus din mai multe părți care sunt responsabile de transmiterea semnalelor către alte părți ale creierului pentru a controla mișcarea.

Un aspect important al cortexului motor în legătură cu paralizia cerebrală este reglarea mișcării voluntare. Deteriorarea acestei regiuni a creierului face ca mișcarea voluntară să fie mai greu de controlat și mai puțin fluidă, sau „spastică”.

Deteriorarea tracturilor piramidale

Tracturile piramidale din creier sunt căile de comunicare între cortexul cerebral și nervii din măduva spinării. Dacă traiectele piramidale sunt deteriorate, cortexul motor nu poate trimite semnale adecvate către măduva spinării. Măduva spinării este o jumătate din sistemul nervos central, cealaltă jumătate fiind creierul și trunchiul cerebral. Aceste părți ale creierului sunt esențiale pentru funcțiile senzoriale, cum ar fi vederea, atingerea și mișcarea.

Cortexul motor și traiectele piramidale pot fi afectate de:

• Hemoragie sau infecție cerebrală prenatală
• Lipsa de oxigen la nivelul creierului în timpul nașterii
• Traumatism cerebral sau infecție după naștere

Diferiți factori de risc pot crește probabilitatea apariției unei leziuni cerebrale de dezvoltare. O sănătate maternă precară și o greutate mică la naștere sunt doar câțiva dintre factorii de risc pentru orice tip de paralizie cerebrală.

Semne și simptome

Semnele și simptomele paraliziei cerebrale spastice sunt diferite pentru fiecare copil. Diferențele în ceea ce privește simptomele depind de gravitatea leziunii cerebrale a copilului și de orice tulburări concomitente care pot fi prezente.

În general, cele mai frecvente simptome ale paraliziei cerebrale spastice sunt:

• Stiff, mușchi încordați (hipertonie) pe una sau pe ambele părți ale corpului
• Mișcări exagerate
• Mobilitate limitată
• Mersul anormal
• Genunchi încrucișați
• Jumele nu se extind complet
• Mersul pe vârfuri
• Contracții
• Reflexe anormale

Co-pot apărea, de asemenea, probleme care apar, cum ar fi afectarea auzului și a vederii, dar acestea nu sunt direct legate de paralizia cerebrală; ele sunt cauzate de leziunea inițială la naștere.

În primii ani de viață ai unui copil, poate fi foarte greu să recunoști semnele de paralizie cerebrală. Acest lucru se datorează faptului că, de obicei, simptomele nu se prezintă până când un copil începe să rateze reperele de dezvoltare. În timpul copilăriei, mulți copii au tendința de a prezenta unele dintre aceleași reflexe sacadate asociate cu PC spastică. Poate dura până la vârsta de 5 ani înainte de a se ajunge la un diagnostic complet de paralizie cerebrală.

Tratament pentru paralizia cerebrală spastică

Tratamentul pentru paralizia cerebrală spastică variază în funcție de fiecare caz în parte. Severitatea simptomelor, localizarea problemelor de mișcare și orice afecțiuni secundare sunt cei mai importanți factori în conturarea tratamentului. Cu toate acestea, există cinci căi principale de tratament pentru PC: terapie fizică, ocupațională și logopedică, medicație și intervenție chirurgicală.

Terapie fizică

Primul tip de tratament prescris copiilor cu PC spastică este, de obicei, terapia fizică. Scopul terapiei fizice este de a oferi cât mai multă independență copilului. Acest tratament este axat pe exerciții de flexibilitate și întinderea mușchilor înțepeniți.

Fizioterapeuții vor folosi de obicei exerciții zilnice de amplitudine a mișcării (ROM) și de întindere pentru a îmbunătăți mobilitatea articulațiilor și a țesuturilor moi. Kinetoterapeuții folosesc adesea jucării și jocuri adecvate vârstei pentru a face terapia plăcută pentru copil. Acest tip de terapie poate ajuta la îmbunătățirea funcției motorii generale și la prevenirea oricăror complicații viitoare.

Terapie ocupațională

O altă formă de terapie utilizată pentru a trata copiii cu PC spastic este terapia ocupațională. Scopul terapiei ocupaționale este de a îmbunătăți capacitatea unui copil de a efectua sarcini și activități zilnice în mod independent acasă, la școală, la locul de muncă și în mediul public.

Terapeuții ocupaționali efectuează exerciții care vizează anumiți mușchi din încheietura mâinii, antebraț, degetul mare și partea superioară a corpului. Acest tratament este benefic pentru PC spastic deoarece se concentrează pe îmbunătățirea controlului motor, a coordonării bilaterale și a forței părții superioare a corpului. Terapeuții ocupaționali pot evalua, de asemenea, nevoia de diverse dispozitive de asistență, cum ar fi foarfeci sau ustensile de scris adaptive.

Terapie prin vorbire

Terapia prin vorbire este utilizată pentru a îmbunătăți mișcările orale la copiii cu PC spastică. Obiectivul logopediei este de a întări mușchii utilizați pentru vorbire, ceea ce ajută la articulare și coordonare. Unii copii cu acest tip de PC pot prezenta salivare sau dificultăți la înghițire sau vorbire. Efectuarea de exerciții care încorporează dispozitive de asistare a comunicării poate ajuta la îmbunătățirea abilităților motorii și cognitive, precum și a încrederii în sine.

Terapia logopedică oferă copiilor cu PC spastică instrumentele necesare pentru a-și comunica clar gândurile și pentru a socializa cu ceilalți. Această formă de terapie poate ajuta, de asemenea, să facă masticația, respirația și înghițirea mai puțin dificile, permițând creșterea și dezvoltarea normală.

Medicamente

Medicamentele, cum ar fi benzodiazepinele, sunt administrate pe cale orală pentru a ameliora rigiditatea musculară și pentru a îmbunătăți mișcarea în tot corpul. Există, de asemenea, medicamente care pot trata rigiditatea musculară în anumite părți ale corpului, cum ar fi picioarele sau brațele.

Pentru un copil cu PC spastic care suferă și de convulsii, medicii prescriu adesea medicamente care pot controla frecvența acestor episoade. În mod similar, medicamente precum diazepamul (Valium) pot fi folosite pentru a relaxa mușchii. Acest lucru este deosebit de util în tratarea spasticității în partea inferioară a picioarelor. Scopul utilizării medicamentelor pentru a trata acest tip de paralizie cerebrală spastică ar trebui să fie acela de a găsi medicamente cu cele mai eficiente rezultate, precum și cu cea mai mică cantitate de efecte secundare negative.

Chirurgie

Chirurgia poate fi o parte importantă a tratamentului pentru copiii cu paralizie cerebrală spastică. Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale care sunt folosite pentru a corecta dislocările articulare, mușchii scurtați și deficiențele senzoriale care împiedică funcția motorie normală. Rizotomia dorsală selectivă (SDR) este o intervenție chirurgicală frecventă asociată cu copiii care au paralizie cerebrală spastică. Scopul acestei intervenții chirurgicale este de a relaxa mușchii și de a îmbunătăți mobilitatea în diferite zone.

Viața cu PC

Care copil cu PC este diferit, iar unii necesită mai mult tratament decât alții. Un obiectiv comun al părinților este acela de a-i oferi copilului lor cea mai bună viață posibilă. Există ajutor disponibil pentru părinții care explorează opțiunile de tratament și costurile asociate cu afecțiunea copilului lor.

Pentru a afla mai multe despre paralizia cerebrală spastică, încercați să descărcați gratuit Ghidul nostru despre paralizia cerebrală. Acest ghid include peste 12 pagini de informații detaliate pentru copiii și părinții unui copil cu paralizie cerebrală cerebrală.

.