Partea1 Capitolul 3.1 – Al doilea război al opiului și anexarea peninsulei Kowloon

Al Doilea Război al Opiului este cunoscut și sub numele de Expediția anglo-franceză sau Războiul Săgeții. Cauzele războiului au fost de anvergură și complicate. În general, britanicii erau nemulțumiți de ceea ce obținuseră în urma Tratatului de la Nanjing și doreau să obțină mai multe concesii, inclusiv deschiderea mai multor porturi din China pentru comerț, legalizarea comerțului cu opiu și, mai presus de toate, impunerea în China a principiului națiunii celei mai favorizate. Tensiunea a crescut în anii 1850, atingând apogeul în octombrie 1856, când o lorcă deținută de chinezi și înregistrată în Hong Kong a fost confiscată de autoritățile chineze din Guangzhou, iar echipajul a fost încarcerat sub acuzația de piraterie. La vremea respectivă s-au răspândit zvonuri conform cărora pavilionul britanic ar fi fost coborât în timpul incidentului, un act considerat o insultă la adresa Coroanei britanice. (Ulterior s-a dovedit că înregistrarea navei expirase în momentul incidentului). Folosind acest lucru ca scuză, britanicii au atacat Guangzhou și au purtat război împotriva Chinei. Între timp, un preot francez de la Mission Entrangere a fost executat în Guangxi, iar acest incident i-a determinat pe francezi să se alăture campaniei militare. Prima fază a războiului s-a încheiat cu Tratatul de la Tianjin în iunie 1858.

Cu toate acestea, ostilitățile au fost reluate în 1860. Britanicii și francezii au fost întăriți și au lansat un atac asupra capitalei. Au ocupat Beijingul și au incendiat Yuan Ming Yuan. Războiul s-a încheiat cu semnarea Convenției de la Beijing prin care Peninsula Kowloon a fost cedată Marii Britanii. Printre clauze se numărau, de asemenea, legalizarea comerțului cu opiu, deschiderea portului Tianjin în cadrul tratatului și permisiunea pentru navele britanice de a transporta forță de muncă sub contract de muncă în America.

Plata 1: Flota combinată în Golful Kowloon 1860

Din ziua în care Insula Hong Kong a fost ocupată de britanici în 1841 până în 1859, Peninsula Kowloon a rămas parte a teritoriilor chineze și a fost guvernată de guvernul chinez. Aceasta a devenit, în esență, o zonă tampon între guvernul britanic din Hong Kong și garnizoana chineză din Kowloon City, iar Sir John Davis a remarcat că era considerată un fel de „teren neutru”. Britanicii erau dornici să își extindă teritoriile și să obțină controlul total al portului prin anexarea Peninsulei Kowloon. Guvernatorul, Sir John Bowring, a făcut presiuni asupra Ministerului de Interne pentru a achiziționa Peninsula Kowloon în scopuri militare, comerciale, sanitare și polițienești. Însă anexarea peninsulei nu a fost inclusă în Tratatul de la Tianjin din 1858. Bowring a fost instruit să negocieze pentru închirierea Peninsulei Kowloon cu guvernatorul din Guangdong. Cu toate acestea, ostilitățile au fost reluate, iar războiul s-a încheiat odată cu semnarea Convenției de la Beijing, care stipula anexarea Peninsulei Kowloon la sud de Boundary Street și a Insulei Stonecutters. De acum înainte, guvernul colonial a dobândit controlul deplin asupra portului Victoria. Al Doilea Război al Opiului a avut și alte consecințe. Incendierea fabricilor din Guangzhou în 1856 a determinat firmele staționate acolo să își mute sediile în Hong Kong, aducându-și cu ele cumpărătorii chinezi. Aceștia au furnizat capitalul, expertiza și experiența pentru dezvoltarea comerțului în ultima parte a secolului al XIX-lea.