Poate fi readus rinocerul alb nordic de pe cale de dispariție?
Când Sudan, ultimul mascul de rinocer alb nordic din lume, a murit în martie într-o rezervație de animale sălbatice din Kenya, acest lucru părea să anunțe sfârșitul speciei sale. Dar s-ar putea să nu se fi terminat încă. Oamenii de știință de pe patru continente lucrează cu ovule de rinocer, culturi de celule, țesuturi, sânge și mostre de spermă congelată pentru a produce o naștere vie a rinocerului alb nordic – și poate chiar pentru a repopula întreaga subspecie. Dacă vor reuși, va fi pentru prima dată când un mamifer practic dispărut, fără masculi în viață, va fi adus înapoi de pe marginea prăpastiei.
O singură strategie depinde de cele două femele cunoscute ale subspeciei: Fiica de 29 de ani și nepoata de 18 ani a lui Sudan. Deoarece niciuna dintre ele nu este suficient de sănătoasă pentru a aduce pe lume un vițel, oamenii de știință speră să extragă o parte din ovulele lor, să combine fiecare ovul cu spermă congelată colectată anterior și să implanteze embrionul rezultat într-o altă femelă.
Cel mai probabil, surogatul ar fi un rinocer alb sudic, o altă subspecie, care are un corn mai lung, mai mult păr și aproximativ 21.000 de membri care mai trăiesc în Africa de Sud. Dar nu este imposibil ca un cal să servească drept mamă surogat; rinocerii și caii aparțin aceleiași clase – perișodactili, sau ungulate cu degete ciudate – și au sisteme de reproducere similare.
La San Diego Zoo Safari Park, care deține recordul mondial pentru cei mai mulți rinoceri născuți în captivitate (176 până în prezent), cercetătorii studiază cum să extragă cel mai bine ovule viabile de la rinocerii albi sudici. Procedura presupune ghidarea unei sonde prin rectul rinocerului până la un ovar, apoi extragerea ouălor printr-un cateter. Deoarece ovarele animalului de două tone se află la un metru sau un metru și jumătate de coapsele sale, procesul este dificil, în cel mai bun caz, spune Barbara Durrant, directorul departamentului de științe reproductive al grădinii zoologice. Aceștia au reușit să adune câteva ovule până acum, dar vor trebui să își îmbunătățească rata de succes dacă speră să folosească procedura pe unul sau ambii descendenți ai lui Sudan.
O altă abordare ar profita de descoperirile recente în manipularea unui tip de celule stem numite celule stem pluripotente induse, care pot fi generate din alte celule adulte. Cercetătorii din San Diego, Republica Cehă, Austria, Italia și Japonia lucrează la transformarea celulelor pielii rinocerului alb nordic în astfel de celule stem și apoi în ovule. (Cercetătorii japonezi au realizat această performanță cu celule de șoarece.) Oul de rinocer ar fi apoi combinat cu spermă pentru a forma un embrion, care ar fi implantat într-o mamă surogat.
Un potențial avantaj al utilizării celulelor stem este diversitatea, spune Durrant. Grădina zoologică din San Diego are 12 linii de celule de rinocer alb nordic, iar lucrul cu acestea la nivel genetic poate furniza ovule cu o varietate genetică enormă – o poliță de asigurare împotriva consangvinizării viitoare și a blocajelor genetice.
Cei mai mulți experți speculează că fertilizarea in vitro și gestația prin surogat ar putea duce la o naștere vie în zece ani. Durrant este mai precaut: „Ezit să dau un termen pentru că pur și simplu nu știm.”
Tehnologia este doar o parte din puzzle, spune Dino Martins, cercetător asociat la Smithsonian și director al Centrului de Cercetare Mpala din Kenya. Atitudinile trebuie să se schimbe, de asemenea, pentru că forțele care au exterminat rinocerul alb nordic – războiul, sărăcia, braconajul – rămân în vigoare. „Avem nevoie ca tinerii din Africa Centrală și de Est să simtă că acești rinoceri le aparțin”, spune Martins. „We’re only going to save what we care about.”
Subscribe to Smithsonian magazine now for just $12
This article is a selection from the June issue of Smithsonian magazine
Buy