Premiul Nobel Logo-ul Premiului Nobel

Discursul lui Linus Pauling la Banchetul Nobel de la Stockholm, 10 decembrie 1954

Majestățile Voastre, Altețele Voastre Regale, Excelențele Voastre, Doamnelor și Domnilor:

Este o mare onoare să fiu ales ca laureat al Premiului Nobel; nu numai o mare onoare, ci și o mare plăcere și, vorbind nu numai în numele meu, ci și al soției mele și al copiilor noștri, vă mulțumesc tuturor.

Am constatat că este întotdeauna o mare plăcere să vin în Suedia. Mă simt ca acasă în Suedia: chiar dacă ne înconjoară un peisaj acoperit de zăpadă, în loc de dealurile verzi (sau uneori maro) din sudul Californiei, simt totuși, emanând de la poporul suedez, radiații de simpatie, de caracter omolog, atât de puternice încât aproape că mă fac să mă consider suedez.

Îmi amintesc prima mea legătură strânsă cu Suedia. În perioada 1923-1925 am făcut o bună cunoștință cu Dr. Albert Björkeson, care, ca tânăr fizician, a petrecut doi ani efectuând cercetări în laboratoarele Norman Bridge ale Institutului de Tehnologie din California. Am colaborat cu el la o lucrare științifică și, prin intermediul lui, am aflat câte ceva despre minunata dumneavoastră țară.

Apoi, în 1947, eu și soția mea am avut privilegiul de a vizita aici, în frumosul oraș Stockholm, și chiar de a participa la un banchet organizat cu ocazia Congresului Internațional de Citologie, în această sală. Iar anul trecut, în 1953, am avut bucuria de a putea veni din nou în Suedia – și am avut plăcerea și onoarea de a mi se permite să vorbesc în Casa de Concerte, despre un subiect științific de care sunt profund interesat – metoda stocastică (adică cum să faci presupuneri bune – cuvântul vine din grecescul stocastikoV, apt să ghicești adevărul prin conjectură) și structura proteinelor. Încă de la aceste vizite anterioare, eu și soția mea am sperat că vom putea vedea din nou Casa de Concerte și această frumoasă Primărie, un exemplu minunat al celor mai bune arhitecturi moderne, și vă mulțumim pentru privilegiul de a fi aici cu această ocazie.

Sper că nu se va crede că sunt mai puțin cetățean american dacă spun că de acum înainte mă voi considera un suedez onorific.