Procesul de divorț în California: Ghid în 7 pași

Decizia de a divorța este una dintre cele mai mari decizii pe care le veți lua vreodată. Este important să înțelegeți că divorțul dvs. nu se va întâmpla peste noapte. Procesul de divorț în California este complicat și consumator de timp. Învățând despre proces și știind la ce să vă așteptați vă poate ajuta să vă fie mai ușor să navigați prin divorț.

Pasul 1: Depunerea documentelor

Procesul de divorț începe atunci când unul dintre soți depune o cerere de divorț la instanța locală. Petiția furnizează instanței informații importante și relevante. Acestea includ numele complet al fiecărui soț și al copiilor pe care îi au în comun, data căsătoriei și motivul divorțului.

Motive de divorț: California este un stat în care divorțul se face fără vină. Acest lucru înseamnă că soții nu trebuie să arate cu degetul sau să se învinovățească unul pe celălalt pentru despărțire. În schimb, ei pot spune pur și simplu că diferențele ireconciliabile îi împiedică să își continue relația. Alternativ, soții pot depune o cerere de divorț pe motiv de nebunie.

Pe lângă petiție, soțul care depune cererea („petiționarul”) poate, de asemenea, să depună o cerere de ordine judecătorească temporară. Acestea se pot referi la lucruri precum aranjamentele privind custodia copiilor, pensia alimentară sau pensia alimentară. Ordinele temporare sunt valabile doar pe durata procesului de divorț. Acordurile permanente vor intra în vigoare odată ce divorțul este finalizat.

Etapa 2: Notificarea soțului care nu depune cererea

În timp ce depunerea petiției inițiază procesul de divorț, acesta nu este oficial până când soțul care nu depune cererea („pârât”) nu primește o copie a documentelor de divorț. Acest lucru se întâmplă prin intermediul unui proces numit „notificare”. Notificarea asigură faptul că soțul care nu depune cererea este notificat cu privire la procedura legală și are posibilitatea de a răspunde.

Procesul de notificare: În cele mai multe cazuri, petiționarul va avea o terță parte neutră cu vârsta de peste 18 ani pentru a înmâna copii ale petiției, citației și altor documente de divorț direct pârâtului. Odată ce documentele au fost notificate, executorul judecătoresc trebuie să semneze o dovadă de notificare a citației. Acest document trebuie să fie depus la instanță pentru ca procesul de divorț să fie oficial. Alternativ, petentul ar putea trimite prin poștă actele de divorț folosind USPS Certified Mail și să prezinte confirmarea de primire ca dovadă a notificării.

Etapa 3: Răspunsul soțului care nu depune actele

După ce notificarea este finalizată, soțul care nu depune actele va avea la dispoziție 30 de zile pentru a răspunde la actele de divorț. Modul în care se desfășoară această parte a divorțului va depinde, în general, de faptul dacă soții au un divorț contestat sau necontestat.

Divorț contestat: Soții nu sunt de acord cu privire la unii sau la toți termenii divorțului lor. Acest lucru poate include dispute cu privire la modul în care ar trebui să fie împărțite bunurile sau cine primește custodia copiilor. Dacă pârâtul nu este de acord cu termenii propuși de petiționar, acesta trebuie să transmită aceste preocupări în răspunsul său la actele de divorț. Intimatul poate contesta faptele sau acuzațiile și/sau poate propune termeni diferiți.

Divorț necontestat: Soții sunt de acord cu privire la toți termenii divorțului lor. Când se întâmplă acest lucru, pârâtul poate fie să ignore citația de divorț, fie să depună un răspuns în care să fie de acord cu termenii.

Dacă pârâtul ignoră actele de divorț sau alege să nu răspundă, divorțul va fi considerat implicit. În caz de neprezentare, cererea de divorț și termenii propuși de petiționar vor fi acceptați. Respondentul își va fi pierdut dreptul de a contesta orice element al divorțului.

Etapa 4: Negocierea condițiilor divorțului

Chiar dacă este posibil ca soții să cadă de acord asupra tuturor aspectelor divorțului încă de la început, acest lucru nu este deosebit de frecvent. Majoritatea divorțurilor sunt contestate. Atunci când soții au un divorț contestat, aceștia trebuie să facă tot ce le stă în putință pentru a negocia în particular termenii partajului.

Cele care ar putea trebui să fie rezolvate în cadrul unui divorț includ:

• Divizarea proprietății
• Custodia copiilor
• Garanția copiilor
• Garanția soțului/soției și
• Paternitatea.

Curțile au autoritatea de a interveni și de a lua decizii unilaterale, dar adesea ezită să facă acest lucru. În multe situații, soților li se cere chiar să participe la sesiuni obligatorii de mediere pentru a pune la punct detaliile unui divorț. Instanțele vor interveni doar dacă aceste eforturi de bună-credință de a negocia nu au succes.

Potrivit avocatului specializat în divorțuri din Los Angeles, Steven Fernandez, este important ca soții să depună eforturi pentru a negocia singuri termenii unui divorț. „Termenii divorțului vă vor afecta pentru tot restul vieții”, explică el. „Vreți să păstrați cât mai mult control asupra acestor decizii importante, pe cât posibil.” Fernandez sugerează ca soții care divorțează să folosească instrumentele care le sunt disponibile. „Procese precum medierea, arbitrajul și chiar divorțul colaborativ pot ajuta la reducerea costurilor și la păstrarea deciziilor în mâinile dumneavoastră.”

Medierea: O terță parte neutră („mediator”) lucrează cu soții în mod individual și colectiv, ajutându-i să identifice problemele de ansamblu și să se îndrepte spre rezoluții convenabile de comun acord. Medierea le permite soților să păstreze controlul deplin asupra deciziilor legate de divorțul lor.

Arbitraj: O terță parte neutră („arbitru”) prezidează o audiere în care ambii soți (și avocații lor) propun argumente, oferă probe și prezintă martori. Arbitrajul este, în esență, un proces privat. După ce ambele părți și-au prezentat cazurile, arbitrul va lua deciziile finale cu privire la divorțul cuplului. Condițiile decise de către arbitru sunt definitive. Arbitrajul poate fi o alternativă excelentă la tribunal, deoarece este privat, mai puțin costisitor și, în general, mai puțin consumator de timp.

Divorțul colaborativ: Divorțul colaborativ este o opțiune excelentă pentru soții care sunt hotărâți să evite cu orice preț sistemul judiciar. În acest proces, avocații care reprezintă ambii soți se așează și negociază termenii divorțului. Ambele părți pot oferi dovezi și chiar pot prezenta martori. Soții trebuie să se angajeze să rezolve despărțirea în mod privat folosind divorțul colaborativ. În cazul în care procesul nu are succes, fiecare soț trebuie să angajeze un nou avocat și să o ia de la zero. Divorțul colaborativ poate fi grozav pentru că le permite soților să păstreze controlul complet asupra negocierilor.

Etapa 5: Litigii

Ce se întâmplă dacă soții nu se pot înțelege între ei? Ce se întâmplă dacă există dispute legitime cu privire la modul în care ar trebui să se rezolve termenii divorțului? Atunci când negocierile stagnează, soții se pot adresa instanțelor pentru ajutor. Un judecător de dreptul familiei va programa o dată de proces și se așteaptă să audă argumente din partea ambilor soți. Atunci când un divorț ajunge la proces, soții pierd dreptul de a controla rezultatul. Decizia (deciziile) luată(e) de instanță va (vor) fi definitivă(e) și obligatorie(e). Ambii soți vor fi obligați să se conformeze condițiilor respective. Încălcarea hotărârilor judecătorești, inclusiv a celor relevante pentru un divorț, poate avea consecințe juridice grave.

Etapa 6: Hotărâre definitivă

Procesul de divorț se va încheia în mod oficial atunci când (a) cerința de timp a fost îndeplinită și (b) toți termenii divorțului au fost finalizați.

Cerința de timp: Divorțul pur și simplu nu poate avea loc peste noapte în California. Legea statului cere ca procesul să dureze, cel puțin, șase luni pentru a se desfășura. De obicei, timpul începe să curgă în momentul în care soțul care nu depune cererea este notificat. Vi se va cere să așteptați șase luni pentru a finaliza divorțul, chiar dacă acesta este necontestat sau dacă ați reușit să conveniți rapid asupra termenilor.

Termeni finalizați: Atunci când soții divorțează, ei trebuie să se gândească cum să împartă o familie în două. Acest lucru poate fi consumator de timp și stresant. Soții trebuie să cadă de acord cu privire la modul în care sunt alocate activele și datoriile, cine primește custodia copiilor și dacă este necesară o pensie alimentară pentru soț și soție. Un judecător nu va semna divorțul până când soții nu pot dovedi că au finalizat toate aspectele relevante ale dizolvării.

După ce au trecut (cel puțin) șase luni și au fost negociați termenii, un judecător de dreptul familiei din California va revizui cazul. Dacă termenii divorțului sunt acceptați, judecătorul va semna un Ordin de dizolvare. Acest ordin pune capăt căsătoriei și restabilește fiecare soț ca persoană singură. În acest moment, procesul de divorț se încheie.

Etapa 7: Modificări

Doar pentru că un divorț este finalizat nu înseamnă că termenii despărțirii nu mai pot fi niciodată schimbați. Soții pot depune o cerere la instanță pentru a modifica termenii divorțului lor. O cerere de modificare poate fi necesară în cazul în care:

• Un soț se recăsătorește
• Un părinte nu reușește să își respecte obligațiile prevăzute în acordul de custodie a copiilor
• Părinții se mută
• Copiii dezvoltă noi cerințe financiare
• Se suspectează abuz sau neglijență sau
• Un soț își pierde locul de muncă.

Curțile vor lua în considerare modificări ale hotărârilor de divorț atunci când un soț poate demonstra o nevoie validă și substanțială de schimbare. Așadar, în timp ce termenii unui divorț sunt „definitivi”, aceștia pot fi totuși modificați dacă există o nevoie demonstrată.

Divorțul poate fi un efort complicat, consumator de timp și stresant. Deciziile pe care le luați pe parcurs vă vor afecta pentru tot restul vieții. Este întotdeauna cel mai bine să lucrați cu un avocat de divorț cu experiență. Your lawyer will work to secure the results you want and protect your family’s best interests.

California Divorce Overview Provided By the Los Angeles Superior Court

divorce_overview_pru1