Răpirea

Răpirea, în creștinism, credința escatologică (care se referă la ultimele lucruri și la timpul sfârșitului) că atât credincioșii vii cât și cei morți se vor înălța la cer pentru a se întâlni cu Isus Hristos la a doua venire (Parusia).

Credința în Răpire a apărut din anticiparea faptului că Isus se va întoarce pentru a-i răscumpăra pe toți membrii bisericii. Cu toate acestea, termenul de răpire nu apare nicăieri în Noul Testament. În prima sa Scrisoare către Tesaloniceni, apostolul Pavel a scris că Domnul se va coborî din cer și că o chemare de trâmbiță va preceda învierea „celor morți în Hristos” (4:16). După aceea, „noi, cei care vom fi încă în viață și vom fi rămas, vom fi răpiți” (în latină, rapio, traducerea standard a originalului grecesc Koine al lui Pavel) „împreună cu ei în nori, pentru a-L întâmpina pe Domnul în aer” (4:17). Evangheliile sinoptice (Marcu, Matei și Luca) menționează revenirea lui Iisus pe pământ din cer; de ex, Evanghelia după Marcu îl citează pe Isus ca prezicând o „‘venire pe nori’ cu mare putere și glorie” (13:26).

Credința în Răpirea este adesea legată de credința în venirea literală a mileniului, domnia de 1.000 de ani a lui Isus Hristos după revenirea sa, așa cum se menționează în capitolul 20 din Apocalipsa lui Ioan (cunoscută și sub numele de Cartea Apocalipsei), deși există și interpretări amileniste ale acestei credințe care resping această noțiune. Există, de asemenea, o diviziune între pre-tribulaționiști, care cred că Răpirea va avea loc înainte de o perioadă de necazuri pe pământ menționată în Daniel (12:1) și Matei (24:21) și care precede Sfârșitul, și post-tribulaționiști, cei care cred că va avea loc după acea perioadă. În cele din urmă, dispensaționalismul, noțiunea că Dumnezeu încheie periodic un nou legământ cu poporul Său, a avut o anumită influență asupra acestei credințe, în măsura în care unii credincioși în Răpirea se consideră dispensaționaliști.

Împreună cu epistolele lui Pavel și Apocalipsa lui Ioan, literatura apocaliptică și gândirea milenaristă au păstrat mult timp o influență asupra imaginației creștine, chiar și atunci când au fost interpretate în mod diferit sau – în cazul milenialismului – chiar respinse de unele dintre figurile majore din istoria teologiei creștine. Mișcarea din secolul al XVI-lea numită Futurism, expusă de iezuitul Francisco Ribera, a pus accentul pe împlinirea viitoare a profeției Sfârșitului, așa cum este menționată în Scriptură, atât prin ridicarea lui Antihrist, cât și prin revenirea lui Hristos. Un alt eveniment istoric ale cărui idei este posibil să fi avut o anumită influență asupra evoluției ulterioare a ideii a fost fondarea coloniei Massachusetts Bay de către puritanii care căutau să construiască un „Oraș pe un deal” în anticiparea celei de-a doua veniri. Fervoarea evanghelică a Marii Treziri (începutul secolului al XVIII-lea) și a celei de-a doua mari treziri (sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea) din Statele Unite a promovat pe scară largă idei despre mileniu, despre o nouă dispensație și despre iminența revenirii lui Hristos. Cel mai faimos dintre acești gânditori a fost William Miller, a cărui prezicere că a doua venire va avea loc în 1843 a inspirat formarea ulterioară a bisericilor adventiste.

Obțineți un abonament Britannica Premium și obțineți acces la conținut exclusiv. Abonează-te acum

Ideea Răpirii a persistat în restul secolului al XIX-lea și pe parcursul secolului al XX-lea, câștigând popularitate în rândul unor creștini evanghelici și fundamentaliști, precum și în rândul unor alte mișcări religioase noi creștine și chiar necreștine. În timpul Războiului Rece, între Statele Unite și Uniunea Sovietică, în special pe măsură ce amenințarea războiului nuclear creștea, profețiile despre Răpirea a căpătat amploare. La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, ideea a fost proeminentă în cultura populară, în parte din cauza fervoarei milenariste care a apărut odată cu apropierea anului 2000. Așa-numitele „Chick Pamphlets” (broșuri ilustrate scrise de evanghelistul Jack Chick) și romanul și franciza cinematografică Left Behind (1995-2007) au fost două exemple ale acestui fenomen. Între timp, profețiile din timpul sfârșitului care promovau o dată specifică pentru Răpirea – mai ales cele două date din 2011 prezise de evanghelistul american Harold Camping – s-au înmulțit.