RAM (Random Access Memory)

Discul dur al unui computer poate deveni complet plin de date și incapabil să mai primească altele, dar memoria RAM nu va rămâne fără memorie. Cu toate acestea, combinația dintre memoria RAM și memoria de stocare poate fi complet epuizată.

Cum funcționează memoria RAM?

Termenul de acces aleatoriu aplicat la memoria RAM provine din faptul că orice locație de stocare, cunoscută și ca orice adresă de memorie, poate fi accesată direct. Inițial, termenul de memorie cu acces aleatoriu a fost folosit pentru a distinge memoria centrală obișnuită de memoria offline.

Memoria offline se referea de obicei la banda magnetică de pe care o anumită bucată de date putea fi accesată numai prin localizarea secvențială a adresei, începând de la începutul benzii. Memoria RAM este organizată și controlată într-un mod care permite stocarea și recuperarea datelor direct în și din locații specifice.

Alte tipuri de stocare – cum ar fi hard disk-ul și CD-ROM-ul – sunt, de asemenea, accesate direct sau aleatoriu, dar termenul de acces aleatoriu nu este utilizat pentru a descrie aceste alte tipuri de stocare.

RAM este similară, din punct de vedere conceptual, cu un set de cutii în care fiecare cutie poate conține un 0 sau un 1. Fiecare cutie are o adresă unică care se găsește prin numărarea pe coloane și în jos pe rânduri. Un set de cutii RAM se numește matrice, iar fiecare cutie este cunoscută sub numele de celulă.

Pentru a găsi o anumită celulă, controlerul RAM trimite adresa coloanei și a rândului pe o linie electrică subțire gravată în cip. Fiecare rând și fiecare coloană dintr-o matrice RAM are propria linie de adrese. Orice date care sunt citite circulă înapoi pe o linie de date separată.

RAM este fizic mică și este stocată în microcipuri. Este, de asemenea, mică în ceea ce privește cantitatea de date pe care o poate conține. Un computer portabil tipic poate veni cu 8 gigaocteți de RAM, în timp ce un hard disk poate conține 10 terabytes.

Un hard disk, pe de altă parte, stochează datele pe suprafața magnetizată a ceea ce arată ca un disc de vinil. Alternativ, un SSD stochează datele în cipuri de memorie care, spre deosebire de memoria RAM, sunt nevolatile. Acestea nu depind de a avea o alimentare constantă și nu vor pierde datele odată ce alimentarea cu energie este oprită. Microcipurile RAM sunt reunite în module de memorie. Acestea se conectează în sloturile de pe placa de bază a unui computer. O magistrală, sau un set de căi electrice, este utilizată pentru a conecta sloturile de pe placa de bază la procesor.

Majoritatea PC-urilor permit utilizatorilor să adauge module RAM până la o anumită limită. Faptul de a avea mai multă memorie RAM într-un computer reduce numărul de ori în care procesorul trebuie să citească date de pe hard disk, o operațiune care durează mai mult decât citirea datelor din RAM. Timpul de acces la memoria RAM este exprimat în nanosecunde, în timp ce timpul de acces la memoria de stocare este exprimat în milisecunde.

Cât de multă memorie RAM aveți nevoie?

Cât de multă memorie RAM este necesară, totul depinde de ceea ce face utilizatorul. La editarea video, de exemplu, se recomandă ca un sistem să aibă cel puțin 16 GB de RAM, deși este de dorit mai mult. Pentru editarea foto folosind Photoshop, Adobe recomandă ca un sistem să aibă cel puțin 3 GB de RAM pentru a rula Photoshop CC pe un Mac. Cu toate acestea, dacă utilizatorul lucrează cu alte aplicații în același timp, chiar și 8 GB de RAM pot încetini lucrurile.

Tipuri de RAM

RAM vine în două forme principale:

• Memoria dinamică cu acces aleatoriu (DRAM) constituie memoria RAM tipică a dispozitivului de calcul și, după cum s-a menționat anterior, are nevoie de această putere pentru a fi activată pentru a păstra datele stocate.

Care celulă DRAM are o sarcină sau o lipsă de sarcină reținută într-un condensator electric. Aceste date trebuie să fie reîmprospătate constant cu o sarcină electronică la fiecare câteva milisecunde pentru a compensa scurgerile din condensator. Un tranzistor servește ca o poartă, determinând dacă valoarea unui condensator poate fi citită sau scrisă.

• Memoria statică cu acces aleatoriu (SRAM) are, de asemenea, nevoie de energie constantă pentru a păstra datele, dar nu trebuie să fie reîmprospătată în mod continuu așa cum o face DRAM.

În SRAM, în loc ca un condensator să rețină sarcina, tranzistorul acționează ca un comutator, o poziție servind ca 1 și cealaltă poziție ca 0. RAM statică necesită mai mulți tranzistori pentru a reține un bit de date, în comparație cu RAM dinamică, care are nevoie de un singur tranzistor pentru fiecare bit. Ca urmare, cipurile SRAM sunt mult mai mari și mai scumpe decât o cantitate echivalentă de DRAM.

Cu toate acestea, SRAM este semnificativ mai rapidă și consumă mai puțină energie decât DRAM. Diferențele de preț și de viteză înseamnă că memoria RAM statică este folosită în principal în cantități mici ca memorie cache în interiorul procesorului unui computer.