Republica Democratică Congo

În 2018, oficialii guvernamentali și forțele de securitate au desfășurat represiuni pe scară largă și încălcări grave ale drepturilor omului împotriva liderilor și susținătorilor opoziției politice, a activiștilor pro-democrație și pentru drepturile omului, a jurnaliștilor și a protestatarilor pașnici. Alegerile din 30 decembrie au fost afectate de nereguli pe scară largă, de suprimarea votanților și de violențe. Mai mult de un milion de congolezi nu au putut vota atunci când votul a fost amânat până în martie 2019 în trei zone pro-opoziție.

În centrul și estul Congo, numeroase grupuri armate și, în unele cazuri, forțele de securitate guvernamentale, au atacat civili, ucigând și rănind multe persoane. O mare parte din violențe au părut legate de criza politică mai largă a țării. Situația umanitară a rămas alarmantă, cu 4,5 milioane de persoane strămutate din casele lor și peste 130.000 de refugiați care au fugit în țările vecine. În aprilie, oficialii guvernamentali au negat existența vreunei crize umanitare și au refuzat să participe la o conferință internațională a donatorilor pentru a strânge 1,7 miliarde de dolari americani pentru asistență de urgență pentru cele peste 13 milioane de persoane aflate în nevoie în Congo.

Libertatea de exprimare și de întrunire pașnică

În cursul anului 2018, oficialii guvernamentali și forțele de securitate au interzis demonstrațiile pașnice; au folosit gaze lacrimogene și, în unele cazuri, muniție reală pentru a dispersa protestatarii; au restricționat circulația liderilor opoziției; și au reținut în mod arbitrar sute de activiști pro-democrație și pentru drepturile omului, susținători ai opoziției, jurnaliști, protestatari pașnici și alții, dintre care majoritatea au fost în cele din urmă eliberați.

În timpul a trei proteste separate conduse de Comitetul de coordonare laică (CLC) al Bisericii Catolice în decembrie 2017, precum și în ianuarie și februarie 2018, forțele de securitate au folosit forța excesivă, inclusiv gaze lacrimogene și muniție reală, împotriva protestatarilor pașnici în interiorul și în jurul bisericilor catolice din capitala Kinshasa și din alte orașe. Forțele de securitate au ucis cel puțin 18 persoane, inclusiv pe proeminentul activist pro-democrație Rossy Mukendi. Peste 80 de persoane au fost rănite, dintre care multe cu răni prin împușcare.

Liderii laici ai Bisericii Catolice făcuseră apel la marșuri pașnice pentru a face presiuni asupra liderilor din Congo să respecte „acordul de Anul Nou” mediat de biserică, semnat la sfârșitul anului 2016. Acordul prevedea alegeri prezidențiale până la sfârșitul anului 2017 și măsuri de consolidare a încrederii, inclusiv eliberarea prizonierilor politici, pentru a atenua tensiunile politice. Cu toate acestea, aceste angajamente au fost în mare parte ignorate, întrucât președintele Joseph Kabila s-a menținut la putere prin represiune și violență.

La 25 aprilie, forțele de securitate au reprimat cu brutalitate un protest condus de mișcarea cetățenească Lutte pour le Changement (Lupta pentru schimbare, LUCHA) în Beni, în estul Congo, arestând 42 de persoane și rănind alte patru. La 1 mai, forțele de securitate au arestat 27 de activiști în timpul unui protest al LUCHA în Goma, în estul Congo. Principalul activist pentru democrație, Luc Nkulula, a murit în circumstanțe suspecte în timpul unui incendiu în casa sa din Goma, la 9 iunie. Colegii activiști și alte persoane cred că a fost victima unui atac țintit.

În iulie, doi jurnaliști și doi activiști pentru drepturile omului au fost amenințați și s-au ascuns în urma difuzării unui documentar despre evacuările în masă de pe terenurile revendicate de familia prezidențială din estul Congo.

La începutul lunii august, forțele de securitate congoleze au tras cu gaze lacrimogene și muniție reală pentru a dispersa susținătorii opoziției politice, ucigând cel puțin două persoane – inclusiv un copil – și rănind cel puțin alte șapte persoane cu răni prin împușcare, în timpul perioadei de înregistrare a candidaților pentru alegerile prezidențiale. De asemenea, autoritățile au restricționat circulația liderilor opoziției, au arestat zeci de susținători ai opoziției și au împiedicat un aspirant la președinție, Moïse Katumbi, să intre în țară pentru a-și depune candidatura.

Poliția congoleză a arestat în mod arbitrar aproape 90 de activiști prodemocrație și a rănit alte peste 20 de persoane în timpul protestelor pașnice din 3 septembrie. Protestatarii au cerut comisiei electorale naționale să curețe listele electorale, după ce un audit efectuat de Organizația Internațională a Francofoniei (OIF) a constatat că peste 16% dintre cei înscriși pe liste fuseseră înregistrați fără amprente digitale, ceea ce a ridicat îngrijorări cu privire la potențiali alegători fictivi. De asemenea, aceștia au solicitat comisiei să renunțe la utilizarea controversatelor mașini de vot care nu au fost testate în Congo și care ar putea fi folosite pentru a falsifica rezultatele.

În septembrie, un tribunal congolez a condamnat patru membri ai mișcării cetățenești Filimbi („fluier” în swahili) la un an de închisoare. Carbone Beni, Grâce Tshunza, Cédric Kalonji, Palmer Kabeya și Mino Bompomi au fost arestați în mod arbitrar sau răpiți în decembrie 2017 în timp ce mobilizau locuitorii din Kinshasa pentru proteste la nivel național la 31 decembrie 2017. Kabeya a fost eliberat în septembrie. Ceilalți patru și-au terminat de ispășit pedeapsa la 25 decembrie.

În noiembrie, autoritățile au arestat și reținut pentru câteva zile 17 activiști prodemocrație în Kinshasa. De asemenea, au răpit și torturat un activist LUCHA în Goma, care a fost eliberat după trei zile.

Forțele de securitate guvernamentale din întreaga țară au dispersat cu forța mitingurile de campanie ale opoziției înainte de alegerile naționale. Între 9 și 13 decembrie, forțele de securitate au ucis cel puțin 7 susținători ai opoziției, au rănit peste 50 de persoane și au reținut în mod arbitrar zeci de alte persoane.

Atacurile asupra civililor de către grupurile armate și forțele guvernamentale

Peste 140 de grupuri armate au fost active în provinciile Kivu de Nord și Kivu de Sud din estul Congo, iar multe dintre ele au continuat să atace civilii, inclusiv Forțele Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDLR), în mare parte ruandeze, și grupurile congoleze aliate Nyatura, Forțele Democratice Aliate (ADF) conduse de Uganda, Nduma Defense of Congo-Renové (NDC-R), grupurile Mazembe și Yakutumba Mai Mai, precum și mai multe grupuri armate din Burundi. Mulți dintre comandanții acestora au fost implicați în crime de război, inclusiv masacre etnice, violuri, recrutarea forțată a copiilor și jafuri.

Potrivit Kivu Security Tracker, care documentează violențele din estul Congo, atacatorii, inclusiv forțele de securitate ale statului, au ucis peste 883 de civili și au răpit, precum și au răpit pentru răscumpărare, alte aproape 1.400 de persoane în Kivu de Nord și Kivu de Sud în 2018.

În teritoriul Beni, provincia Kivu de Nord, aproximativ 300 de civili au fost uciși în aproape 100 de atacuri comise de diverse grupări armate, inclusiv ADF.

În mai, atacatori neidentificați au ucis un paznic de parc și au răpit doi turiști britanici și șoferul lor congolez în Parcul Național Virunga din estul Congo. De atunci, parcul a fost închis pentru turism. Turiștii și șoferul au fost eliberați ulterior.

Între decembrie 2017 și martie 2018, violențele s-au intensificat în unele părți ale provinciei Ituri din nord-estul Congo, unde grupările armate au lansat atacuri mortale asupra satelor, ucigând zeci de civili, violând sau mutilând mulți alții, incendiind sute de case și strămutând aproximativ 350.000 de persoane.

De asemenea, tot în nord-estul Congo, Armata de Rezistență a Domnului, condusă de Uganda, a continuat să răpească grupuri mari de persoane și să comită alte abuzuri grave.

În decembrie, au izbucnit violențe etnice pe scară largă în Yumbi, în provincia Mai-Ndombe din vestul Congo, soldate, se pare, cu sute de morți într-o regiune anterior pașnică.

În timpul alegerilor din decembrie, forțele de securitate ale statului și grupurile armate din provincia Kivu de Nord din estul Congo au intimidat alegătorii pentru a-i determina să voteze pentru anumiți candidați.

Justiție și responsabilitate

Procesul lui Bosco Ntaganda, acuzat de 13 capete de acuzare pentru crime de război și cinci capete de acuzare pentru crime împotriva umanității care ar fi fost comise în provincia Ituri din nord-estul Congo în 2002 și 2003, a continuat la Curtea Penală Internațională (CPI) de la Haga.

În iunie, o cameră de apel a CPI a anulat condamnările pentru crime de război și crime împotriva umanității împotriva fostului vicepreședinte congolez Jean-Pierre Bemba pentru crime comise în Republica Centrafricană vecină. În septembrie, instanța l-a condamnat în apel pe Bemba la o pedeapsă de 12 luni pentru o condamnare conexă de manipulare a martorilor. Interpretând falsificarea martorilor drept o formă de corupție interzisă de legea electorală congoleză pentru candidații la președinție, comisia electorală din Congo a invalidat ulterior candidatura prezidențială a lui Bemba în ceea ce pare a fi o decizie motivată politic.

Sylvestre Mudacumura, comandantul militar al grupului armat FDLR, a rămas în libertate. CPI a emis un mandat de arestare împotriva sa în 2012 pentru nouă capete de acuzare de crime de război.

Procesul congolez privind asasinarea anchetatorilor ONU Michael Sharp și Zaida Catalán și dispariția celor patru congolezi care îi însoțeau în 2017 în regiunea centrală Kasai era în curs de desfășurare la momentul redactării acestui articol. O echipă de experți mandatată de secretarul general al Organizației Națiunilor Unite pentru a sprijini ancheta congoleză nu a primit accesul sau cooperarea necesară pentru a sprijini în mod eficient o anchetă credibilă și independentă. Cercetările Human Rights Watch implică oficiali guvernamentali în aceste crime.

O anchetă mandatată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului cu privire la violențele mai ample și pe scară largă din regiunea Kasai începând cu 2016 a constatat că forțele de securitate și milițiile congoleze au comis atrocități care se ridică la crime de război și crime împotriva umanității. În iulie, Consiliul a solicitat Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului să trimită o echipă de doi experți internaționali în domeniul drepturilor omului pentru a monitoriza și a raporta cu privire la punerea în aplicare de către autoritățile congoleze a recomandărilor investigației din Kasai.

Procesul împotriva membrilor forțelor de securitate congoleze arestați pentru presupusa utilizare excesivă a forței pentru a înăbuși un protest la Kamanyola, în estul Congo, în septembrie 2017, în timpul căruia aproximativ 40 de refugiați burundezi au fost uciși, iar alți peste 100 au fost răniți, nu începuse încă la momentul redactării acestui raport.

Procesul liderului miliției Ntabo Ntaberi Sheka, care s-a predat misiunii de menținere a păcii a ONU în Congo (MONUSCO), a început la 27 noiembrie. Sheka a fost implicat în numeroase atrocități în estul Congo și era căutat în baza unui mandat de arestare congolez încă din 2011 pentru crime împotriva umanității pentru violuri în masă.

În iulie, Kabila a promovat doi generali, Gabriel Amisi și John Numbi, în ciuda implicării lor îndelungate în încălcări grave ale drepturilor omului. Ambii generali au fost, de asemenea, sancționați de Statele Unite și de Uniunea Europeană.

Cei mai importanți actori internaționali

În 2018, Consiliul de Securitate al ONU, care a vizitat Kinshasa în octombrie, secretarul general al ONU, Uniunea Africană, Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC), SUA, UE și multe state individuale au cerut respectarea calendarului electoral. Aceștia au subliniat necesitatea respectării depline a acordului de Anul Nou, inclusiv a măsurilor de consolidare a încrederii, și ca alegerile să fie credibile și incluzive.

Belgia a anunțat în ianuarie 2018 că suspendă tot sprijinul bilateral direct acordat guvernului congolez și că își redirecționează ajutorul către organizațiile umanitare și organizațiile societății civile.

Ministrul de externe din Angola, Manuel Domingos Augusto, a declarat în august că decizia lui Kabila de a nu depune o candidatură neconstituțională pentru un al treilea mandat a fost „un pas mare”, dar că trebuie să se întâmple mai multe „pentru ca procesul electoral să reușească și să atingă obiectivele care au fost stabilite de congolezi”. La un summit al SADC desfășurat în Namibia în luna august, președintele namibian și noul președinte al SADC, Hage Geingob, a declarat că, dacă nu va fi rezolvată, criza din Congo ar putea duce la creșterea numărului de refugiați care fug în țările vecine.

În decembrie 2017, SUA l-au sancționat pe miliardarul israelian Dan Gertler, unul dintre prietenii apropiați și asociații financiari ai lui Kabila, care „și-a adunat averea prin tranzacții miniere și petroliere opace și corupte în valoare de sute de milioane de dolari” în Congo, precum și pe mai multe persoane și companii asociate cu Gertler. În iunie 2018, SUA au anunțat anularea sau refuzul vizelor mai multor oficiali congolezi, din cauza implicării acestora în încălcări ale drepturilor omului și a corupției semnificative legate de procesul electoral din țară.

La 28 decembrie, guvernul l-a expulzat pe ambasadorul UE, Bart Ouvry, cu un preaviz de 48 de ore. Acest lucru a urmat deciziei UE din 10 decembrie de a reînnoi sancțiunile împotriva a 14 înalți oficiali congolezi, inclusiv a candidatului la președinție al coaliției de guvernare, Emmanuel Ramazani Shadary.

.