„Semințe de credință”
Multora dintre noi ne este greu să ne punem viața în mâinile lui Dumnezeu și să ne încredem în El. Cei mai mulți dintre noi se gândesc: „Cu siguranță există ceva ce trebuie să fac pentru a-L ajuta pe Dumnezeu să-mi rezolve problemele”. Totuși, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nostru. Harul lui Dumnezeu nu este o propunere 50/50. Harul lui Dumnezeu este favoarea Sa nemeritată.
Apoi, Domnul i-a spus lui Avram: „Eu sunt Domnul care te-a scos din Ur al caldeenilor ca să-ți dau țara aceasta în stăpânire”. Dar Avram a răspuns: „Doamne Suveranule, cum pot fi sigur că îl voi stăpâni cu adevărat?”. Domnul i-a spus: „Adu-mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică și un pui de porumbel”. Așadar, Avram i-a prezentat toate acestea și le-a omorât. Apoi a tăiat fiecare animal pe mijloc și a așezat jumătățile unul lângă altul. Pe când soarele apunea, Avram a căzut într-un somn adânc și un întuneric înfricoșător s-a pogorât peste el. Atunci Domnul i-a spus lui Avram: „Poți fi sigur că urmașii tăi vor fi străini într-o țară străină, unde vor fi asupriți ca sclavi timp de 400 de ani. Dar voi pedepsi națiunea care îi va înrobi și, la sfârșit, ei vor pleca cu o mare bogăție. (Cât despre tine, vei muri în pace și vei fi înmormântat la o vârstă înaintată.) După patru generații, urmașii tăi se vor întoarce aici, în această țară, căci păcatele amoriților nu justifică încă distrugerea lor.” După ce soarele a apus și a căzut întunericul, Avram a văzut o vatră fumegândă și o torță în flăcări trecând între jumătățile carcasei. Astfel, Domnul a făcut un legământ cu Avram în acea zi și a spus: „Am dat acest pământ urmașilor tăi, de la granița Egiptului până la marele râu Eufrat. (Geneza 15:7-18)
Ce a fost în acest eveniment neobișnuit care i-a dat speranță lui Avram?
În zilele lui Avram, era obișnuit ca cei care încheiau un legământ să înjunghie un animal și apoi să meargă împreună între bucăți. În timp ce cele două părți mergeau împreună între animalele sacrificate, ele recitau termenii înțelegerii lor, indicând atât seriozitatea înțelegerii, cât și pedeapsa pentru încălcarea acesteia. Mulți au sugerat că, dacă una dintre părți nu reușea să-și respecte partea sa de înțelegere, ceva la fel de îngrozitor ca ceea ce s-a întâmplat cu animalele sacrificate ar fi trebuit să se întâmple cu ei și cu tot ceea ce posedau.
Cu toate acestea, când Dumnezeu a stabilit legământul cu Avram, s-a întâmplat ceva foarte diferit. Biblia spune că Dumnezeu a trecut singur prin jertfe, în timp ce Avram dormea. De ce a făcut Dumnezeu acest lucru? Dumnezeu a declarat că responsabilitatea pentru îndeplinirea legământului se afla direct pe umerii Săi și nu ai lui Avram. Dumnezeu nu a promis că va face anumite lucruri dacă Avram își va respecta partea lui de înțelegere. Dumnezeu a spus pur și simplu – Eu o voi face.
Când mă gândesc la această poveste, îmi amintesc încă o dată că relația mea cu Dumnezeu nu se bazează pe bunătatea mea, ci pe harul Său. Nu există nimic la mine care să merite să devină prietenul lui Dumnezeu. Sunt la fel de neajutorat ca și Avram în timp ce stătea întins acolo, adormit adânc. Biblia spune –
„Când eram complet neajutorați, Hristos a venit la momentul potrivit și a murit pentru noi, păcătoșii. Acum, cei mai mulți oameni nu ar fi dispuși să moară pentru o persoană cinstită, deși poate că cineva ar fi dispus să moară pentru o persoană care este deosebit de bună. Dar Dumnezeu și-a arătat marea Sa dragoste pentru noi trimițându-L pe Hristos să moară pentru noi pe când eram încă păcătoși. Și din moment ce am fost îndreptați în ochii lui Dumnezeu prin sângele lui Hristos, el ne va salva cu siguranță de la condamnarea lui Dumnezeu. Căci, din moment ce prietenia noastră cu Dumnezeu a fost restabilită prin moartea Fiului său, pe când eram încă dușmanii săi, vom fi cu siguranță salvați prin viața Fiului său. Așadar, acum ne putem bucura de minunata noastră nouă relație cu Dumnezeu, pentru că Domnul nostru Isus Hristos ne-a făcut prieteni ai lui Dumnezeu.” (Romani 5:6-11)
Dacă vă este greu să vă încredeți în Dumnezeu în legătură cu anumite chestiuni, gândiți-vă încă o dată la mântuirea voastră. Biblia spune că, chiar în timp ce eram păcătoși și în cea mai rea stare a noastră, Hristos a murit pentru noi. Dacă Dumnezeu a fost dispus să fie atât de milostiv cu noi când eram încă dușmanii Săi, cu siguranță, El va fi dispus să facă și mai mult acum când ne străduim să fim prietenii Săi.
Ceasare.