Simptomele depresive ca efect secundar al formei cu eliberare susținută de metilfenidat la un băiat de 7 ani cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție

Introducere: Tulburarea hiperkinetică sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o entitate clinică formată dintr-un grup de simptome care include hiperactivitate, tulburare de atenție și tulburare de control al impulsurilor. În contextul etiologiei ADHD putem spune că studiile genetice, clinice și imagistice evidențiază o perturbare a sistemului dopaminei cerebrale, fapt coroborat cu eficiența clinică a medicamentelor stimulante, care cresc dopamina extracelulară în creier. Practic, este vorba de o tulburare biologică și nu psihologică, ceea ce este important atât pentru înțelegerea, cât și pentru abordarea terapeutică a acestei probleme. În prezent, cea mai bună abordare recomandată în ceea ce privește copiii cu ADHD este o combinație a două modalități terapeutice: farmacoterapia și tratamentul comportamental. Medicamentele de primă alegere pentru această tulburare fac parte din grupul simpatomimeticelor – psihostimulantele și atomoxetina (mai recent). În calitate de terapie de primă alegere, metilfenidatul sub formă de eliberare susținută prezintă numeroase avantaje. Ca toate medicamentele, metilfenidatul are efectele sale secundare nedorite. Cele mai frecvente sunt: pierderea poftei de mâncare, scăderea în greutate, tulburări de somn, iritabilitate, dureri de cap. Aceste efecte secundare sunt bine cunoscute și documentate în literatura de specialitate. Analizând literatura de specialitate disponibilă am găsit cazuri de efecte secundare psihiatrice, cum ar fi: psihoză, manie, halucinații vizuale, agitație, idei suicidare. Nu am găsit exemple de ADHD la copiii care utilizează doze crescute de metilfenidat cu eliberare susținută care să conducă la simptomatologie depresivă. Pe de altă parte, metilfenidatul poate fi prescris pentru utilizare off-label în cazurile de depresie rezistente la tratament.

Raport de caz: Cazul unui băiat în vârstă de 7 ani, diagnosticat cu ADHD, primea o doză minimă de formă cu eliberare susținută de metilfenidat. După titrarea inițială a medicamentului, adică după ce a crescut doza la nivelul următor, băiatul a dezvoltat semne clinice de depresie. Tratamentul a fost întrerupt și simptomele depresive au fost retrase.

Concluzie: Manifestarea simptomatologiei depresive după creșterea dozei formei cu eliberare susținută de metilfenidat la un băiat de 7 ani cu ADHD reprezintă un efect secundar neobișnuit. Mecanismele precise de activitate medicamentoasă responsabile de apariția acestor simptome rămân a fi explicate.