Sindesmoza gleznei: o analiză anatomică calitativă și cantitativă
Context: Entorsele de sindesmoză pot contribui la durere cronică și instabilitate, care sunt adesea indicații pentru intervenție chirurgicală. În literatura de specialitate lipsesc suficiente date obiective care să detalieze anatomia complexă și reperele osoase localizate, esențiale pentru tehnicile chirurgicale actuale.
Scop: Să analizăm calitativ și cantitativ anatomia celor 3 ligamente sindesmotice în ceea ce privește reperele osoase identificabile chirurgical.
Designul studiului: Studiu descriptiv de laborator.
Metode: Șaisprezece specimene de gleznă au fost disecate pentru a identifica ligamentul tibiofibular inferior anterior (AITFL), ligamentul tibiofibular inferior posterior (PITFL), ligamentul tibiofibular interosoasă (ITFL) și anatomia osoasă. Lungimile, amprentele și orientările ligamentelor au fost măsurate în raport cu reperele osoase prin utilizarea unui sistem de coordonate bazat pe anatomie și a unui dispozitiv de măsurare a coordonatelor tridimensionale.
Rezultate: Ligamentele sindesmotice au fost identificate la toate specimenele. ITFL-ul de formă piramidală a fost cel mai larg, având originea în expansiunea membranei interosoase distale, extinzându-se distal și terminându-se la 9,3 mm (95% CI, 8,3-10,2 mm) proximal față de plafoanele centrale. Cartilajul tibial se întindea cu 3,6 mm (IC 95%, 2,8-4,4 mm) deasupra plafonului, un subset al acestuia articulându-se direct cu cartilajul fibular situat la 5,2 mm (IC 95%, 4,6-5,8 mm) posterior de colțul anterolateral al plafonului tibial. Banda (benzile) primară(e) AITFL provenea(u) din tibie la 9,3 mm (95% CI, 8,6-10,0 mm) superior și medial față de colțul anterolateral al plafarului tibial și se introducea pe fibulă la 30,5 mm (95% CI, 28,5-32,4 mm) proximal și anterior față de vârful inferior al maleolei laterale. Fibrele superficiale ale PITFL își au originea de-a lungul marginii distolaterale a tuberculului posterolateral al tibiei 8,0 mm (95% CI, 7,5-8,4 mm) proximal și medial față de colțul posterolateral al plafoanelor și s-au inserat de-a lungul marginii mediale a șanțului peroneal 26,3 mm (95% CI, 24,5-28,1 mm) superior și posterior față de vârful inferior al maleolei laterale.
Concluzie: Anatomia calitativă și cantitativă a ligamentelor sindesmotice a fost descrisă și definită în mod reproductibil în ceea ce privește proeminențele osoase identificabile chirurgical.
Relevanță clinică: Datele referitoare la locurile de atașare anatomică și distanțele față de proeminențele osoase pot optimiza tehnicile actuale de fixare chirurgicală, pot îmbunătăți restaurarea anatomică și pot reduce riscul de leziuni iatrogene din cauza reducerii greșite sau a implanturilor greșit plasate. Datele cantitative oferă, de asemenea, consistența necesară pentru dezvoltarea reconstrucțiilor anatomice.