Sindromul de pierdere a funcției HIV: actualizare a tratamentului

Obiectiv: Să trecem în revistă fiziopatologia și tratamentul sindromului de epuizare HIV.

Surse de date și selectarea studiilor: S-au efectuat căutări pe MEDLINE (ianuarie 1987-septembrie 1997) în literatura medicală în limba engleză. Bibliografiile au fost, de asemenea, selectate în timpul unei revizuiri manuale.

Sinteza datelor: Scăderea în greutate legată de HIV, adesea denumită sindromul de epuizare HIV, este o manifestare comună a infecției HIV avansate. Eșecul în HIV implică pierderea preferențială a masei corporale slabe cu o conservare paradoxală a grăsimii corporale. Etiologia epuizării pare să fie rezultatul mai multor factori, care pot include scăderea aportului caloric, malabsorbția, modificări ale cheltuielilor energetice și ale metabolismului, efecte ale citokinelor și disfuncții endocrine. Opțiunile de tratament farmacologic includ stimulente ale apetitului (de exemplu, dronabinol, acetat de megestrol), inhibitori de citokine (de exemplu, talidomidă, ciproheptadină, ketotifen, pentoxifilină, ulei de pește, N-acetilcisteină) și agenți anabolizanți (de exemplu, testosteron, nandrolon, oxandrolon, hormon de creștere uman recombinant).

Concluzii: Depășirea asociată cu HIV are o rată ridicată de morbiditate și mortalitate dacă nu este gestionată în mod adecvat. Strategiile terapeutice includ stimulente ale apetitului, inhibitori de citokine și agenți de stimulare a creșterii. Selectarea agentului (agenților) adecvat(i) depinde de cauza care stă la baza pierderii în greutate, de efectele adverse și de costul terapiei.