Spine Anatomy

Anatomy & Function

The spine is remarkable and complex, and a basic understanding of its anatomy and function is especially important for patients managing spinal disorders.

Spine Functions

The three main functions of the spine include:

• Protecting the spinal cord, nerve roots & several of the body’s internal organs
• Providing structural support & balance to maintain an upright posture
• Enabling flexible motion of the spine & body

Regions of the Spine

The spine is divided into four main regions: cervical, thoracic, lumbar and sacral. Each region has specific characteristics and functions.

Cervical Spine
The neck region of the spine is known as the cervical spine. Aceasta este formată din șapte vertebre, prescurtate de la C1 la C7 (de sus în jos). Aceste vertebre protejează trunchiul cerebral și măduva spinării, susțin craniul și permit o gamă largă de mișcări ale capului.

Prima vertebră cervicală (C1) se numește atlas. Atlasul este în formă de inel și susține craniul. C2 se numește axis. Este de formă circulară, cu o structură contondentă, asemănătoare unui cui (numită proces odontoid sau „dens”) care se proiectează în sus în inelul atlasului. Împreună, atlasul și axisul permit capului să se rotească și să se întoarcă. Celelalte vertebre cervicale (de la C3 la C7) au forma unor cutii cu mici apofize spinoase (proiecții asemănătoare unor degete) care se extind din spatele vertebrelor.

Rașina toracică
După ultima vertebră cervicală se află cele 12 vertebre ale coloanei toracice. Acestea sunt prescurtate de la T1 la T12 (de sus în jos). T1 este cea mai mică și T12 este cea mai mare vertebră toracică. Vertebrele toracice sunt mai mari decât oasele cervicale și au apofizele spinoase mai lungi.

În plus față de apofizele spinoase mai lungi, atașamentele costale se adaugă la rezistența coloanei vertebrale toracice. Aceste structuri fac ca coloana vertebrală toracică să fie mai stabilă decât regiunile cervicale sau lombare. Cutia toracică și sistemele de ligamente limitează, de asemenea, amplitudinea de mișcare a coloanei toracice și protejează multe organe vitale.

Dra spinării lombare
Dra spinării lombare are cinci vertebre prescurtate de la L1 la L5 (cele mai mari). Dimensiunea și forma fiecărei vertebre lombare este concepută pentru a suporta cea mai mare parte a greutății corpului. Fiecare element structural al unei vertebre lombare este mai mare, mai lat și mai larg decât componentele similare din regiunile cervicală și toracică.

Rașina lombară are o amplitudine de mișcare mai mare decât cea a coloanei toracice, dar mai mică decât cea a coloanei cervicale. Articulațiile facetale lombare permit o mișcare semnificativă de flexie și extensie, limitând în același timp rotația.

Dra spinării sacrale
Sacrul este situat în spatele pelvisului. Cinci oase (prescurtate de la S1 la S5), fuzionate într-o formă triunghiulară, formează sacrul. Sacrul se potrivește între cele două oase ale șoldului care leagă coloana vertebrală de pelvis. Ultima vertebră lombară (L5) se articulează (se mișcă) cu sacrul. Imediat sub sacrum se află alte cinci oase fuzionate împreună pentru a forma coccisul (coccisul).

Pelvis & Craniu
Deși nu sunt privite în mod obișnuit ca făcând parte din coloana vertebrală, pelvisul și craniul sunt structuri anatomice care interacționează strâns cu coloana vertebrală și au un impact semnificativ asupra echilibrului unei persoane.

Plantele coloanei vertebrale

Pentru a ajuta la o mai bună înțelegere și descriere a anatomiei, specialiștii în coloană vertebrală se referă adesea la planuri corporale specifice. Un plan corporal este o suprafață plană imaginară, bidimensională, care este utilizată pentru a defini o anumită zonă anatomică.

Tabelul 1

.

Termen	Semnificație
Frontal or Coronal Plane	Divides the front and back halves of the entire body.
Median or Sagittal Plane	Divides the left and right sides of the entire body.
Transverse or Axial Plane	Divides the body at the waist (top and bottom halves of the body).

Spinal Curves

When viewed from the front (coronal plane), the healthy spine is straight. A sideways curve in the spine is known as scoliosis. When viewed from the side (sagittal plane) the mature spine has four distinct curves. These curves are described as being either kyphotic or lordotic.

A kyphotic curve is a convex curve in the spine (i.e. convexity toward the back of the spine). Curbele de la nivelul coloanei toracice și sacrale sunt cifotice.

O curbă lordotică este concavă (adică concavitate spre partea din spate a coloanei vertebrale) și se găsește la nivelurile cervical și lombar al coloanei vertebrale.

Structuri vertebrale

Toate vertebrele sunt formate din aceleași elemente de bază, cu excepția primelor două vertebre cervicale. Învelișul exterior al unei vertebre este alcătuit din os cortical. Acest tip de os este dens, solid și puternic. În interiorul fiecărei vertebre se află osul spongios, care este mai slab decât osul cortical și constă în structuri slab legate între ele, care arată oarecum ca un fagure de miere. Măduva osoasă, care formează globulele roșii și unele tipuri de globule albe, se găsește în cavitățile osului spongios.

Vertebrele sunt alcătuite din următoarele elemente comune:

• Corpul vertebral: Cea mai mare parte a unei vertebre. Când este privit de sus, are o formă oarecum ovală. Când este privit din lateral, corpul vertebral are forma unei clepsidre: mai gros la capete și mai subțire la mijloc. Corpul este acoperit cu os cortical puternic și umplut cu os spongios.
• Pediculi: Două procese scurte realizate din os cortical puternic și care ies din partea din spate a corpului vertebral.
• Lamine: Două plăci relativ plate de os care se extind de la pediculi de o parte și de alta și se unesc în linia mediană.
• Procese: Există trei tipuri de procese: articulare, transversale și spinoase. Procesele servesc ca puncte de legătură pentru ligamente și tendoane. Cele patru procese articulare se leagă cu procesele articulare ale vertebrelor adiacente pentru a forma articulațiile facetale. Articulațiile facetale, combinate cu discurile intervertebrale, permit mișcarea coloanei vertebrale. Procesul spinos se extinde posterior din punctul în care se unesc cele două lamine, acționând ca o pârghie pentru a efectua mișcarea vertebrei. Procesele transversale sunt piesele osoase mici, care ies din partea dreaptă și stângă a fiecărei vertebre. Aceste procese servesc ca punct de fixare pentru mușchi și ligamente și acționează ca punct de articulare a coastelor toracice.
• Placi terminale: Partea superioară (superioară) și inferioară (inferioară) a fiecărui corp vertebral este „acoperită” cu o placă terminală. Plăcile terminale sunt structuri complexe care se îmbină cu discul intervertebral și ajută la susținerea discului.
• Fereastra intervertebrală: Pediculii au o crestătură mică pe suprafața lor superioară și o crestătură adâncă pe suprafața lor inferioară. Atunci când vertebrele sunt stivuite una peste alta, crestăturile pediculilor formează o zonă numită foramen intervertebral. Această zonă este de o importanță critică, deoarece rădăcinile nervoase ies din măduva spinării prin această zonă spre restul corpului.

Articulațiile vertebrale

Articulațiile din coloana vertebrală sunt situate posterior corpului vertebral (pe partea din spate). Aceste articulații ajută coloana vertebrală să se îndoaie, să se răsucească și să se extindă în diferite direcții. Deși articulațiile permit mișcarea, ele restricționează, de asemenea, mișcările excesive, cum ar fi hiperextensia și hiperflexia (de exemplu, laba cervicală).

Care vertebră are două articulații facetale. Fațeta articulară superioară este orientată în sus și funcționează ca o balama cu fațeta articulară inferioară (mai jos).

Ca și alte articulații din organism, fiecare articulație facetară este înconjurată de o capsulă de țesut conjunctiv și produce lichid sinovial pentru a hrăni și lubrifia articulația. Suprafețele articulației sunt acoperite cu cartilaj pentru a ajuta fiecare articulație să se miște (articulează) fără probleme.

Discurile intervertebrale

Între corpurile vertebrale se află o „pernă” numită disc intervertebral. Fiecare disc absoarbe stresul și șocurile pe care corpul le suportă în timpul mișcării și împiedică vertebrele să se macine unele de altele. Discurile intervertebrale sunt cele mai mari structuri din organism care nu au o alimentare vasculară. Prin osmoză, fiecare disc absoarbe substanțele nutritive necesare.

Care disc este alcătuit din două părți: annulus fibrosus și nucleus pulposus.

Annulus Fibrosus
Anchiul este o structură robustă, asemănătoare unei anvelope, care înglobează un centru asemănător unui gel – nucleus pulposus. Anulusul sporește stabilitatea de rotație a coloanei vertebrale și ajută la rezistența la stresul compresiv.

Anchiul este format din apă și straturi de fibre de colagen elastice rezistente. Fibrele sunt orientate în diferite unghiuri orizontale, similar cu construcția unei anvelope radiale. Colagenul își dobândește rezistența din fascicule fibroase puternice de proteine care sunt legate între ele.

Nucleus Pulposus
Porțiunea centrală a fiecărui disc intervertebral este o umplutură cu o substanță elastică asemănătoare unui gel. Împreună cu annulus fibrosus, nucleul pulpos transmite stresul și greutatea de la vertebră la vertebră. Ca și annulus fibrosus, nucleul pulpos este format din apă, colagen și proteoglicani. Cu toate acestea, proporția acestor substanțe în nucleul pulposus este diferită. Nucleus pulposus conține mai multă apă decât annulus.

Membrana vertebrală și rădăcinile nervoase

Membrana vertebrală este o structură subțire, cilindrică, cu o lățime aproximativ egală cu cea a degetului mic. Măduva spinării începe imediat sub trunchiul cerebral și se extinde până la prima vertebră lombară (L1). Ulterior, măduva se îmbină cu conus medullaris care devine cauda equina, un grup de nervi care seamănă cu coada unui cal. Rădăcinile nervoase spinale sunt responsabile pentru stimularea mișcării și a senzației. Rădăcinile nervoase ies din canalul spinal prin foramenul intervertebral, care sunt mici deschideri între fiecare vertebră.

Creierul și măduva spinării alcătuiesc sistemul nervos central (SNC). The nerve roots that exit the spinal cord/spinal canal branch out into the body to form the peripheral nervous system (PNS).

Between the front and back portions of the vertebra (i.e. the mid-region) is the spinal canal housing the spinal cord and the intervertebral foramen. The foramen are small openings formed between each vertebra. These „holes” provide space for the nerve roots to exit the spinal canal and further branch out to form the peripheral nervous system.

Table 2

Type of Neural Structure	Role/Function
Brain Stem	Connects the spinal cord to other parts of the brain.
Spinal Cord	Carries nerve impulses between the brain and spinal nerves.
Cervical Nerves (8 pairs)	These nerves supply the head, neck, shoulders, arms, and hands.
Thoracic Nerves (12 pairs)	Connects portions of the upper abdomen and muscles in the back and chest areas.
Lumbar Nerves (5 pairs)	Feeds the lower back and legs.
Sacral Nerves (5 pairs)	Supplies the buttocks, legs, feet, anal and genital areas of the body.
Dermatomes	Areas on the skin surface supplied by nerve fibers from one spinal root.

Table 3

Ligament Name	Description
Anterior Longitudinal Ligament (ALL) A primary spine stabilizer	About 1 inch wide, the ALL runs the entire length of the spine from the base of the skull to the sacrum. It connects the front (anterior) of the vertebral body to the front of the annulus fibrosis.
Posterior Longitudinal Ligament (PLL) A primary spine stabilizer	About 1 inch wide, the PLL runs the entire length of the spine from the base of the skull to sacrum. It connects the back (posterior) of the vertebral body to the back of the annulus fibrosis.
Supraspinous Ligament	This ligament attaches the tip of each spinous process to the other.
Interspinous Ligament	This thin ligament attaches to another ligament, called the ligamentum flavum, that runs deep into the spinal column.
Ligamentum Flavum The strongest ligament	This yellow ligament is the strongest one. It runs from the base of the skull to the pelvis, in front of and behind the lamina, protecting the spinal cord and nerves. Ligamentum flavum înconjoară, de asemenea, capsulele articulațiilor facetale.

Musculi și tendoane

Sistemul muscular al coloanei vertebrale este complex, cu mai mulți mușchi diferiți care joacă roluri importante. Funcția principală a mușchilor este de a susține și de a stabiliza coloana vertebrală. Mușchii specifici sunt asociați cu mișcarea unor părți specifice ale anatomiei. De exemplu, mușchiul sternocleidomastoidian ajută la mișcarea capului, în timp ce mușchiul psoas major este asociat cu flexia coapsei.

Mușchii, fie individual, fie în grupuri, sunt susținuți de fascie. Fascia este un țesut conjunctiv puternic. Tendonul care leagă mușchiul de os face parte din fascia. Mușchii din coloana vertebrală se numesc flexori, rotatori sau extensori.

Învățați mai multe despre coloana vertebrală

Pentru a afla mai multe despre anatomia și funcția creierului, profitați de aceste resurse de renume:

• Spină-Sănătate.com
• American Academy of Orthopedic Surgeons

Princeton Brain & Spine knows that many of our patients like to research their condition and treatment
and look for useful resources on the internet. However, many find this a frustrating experience.

Princeton Brain & Spine is pleased to offer you a unique health and wellness search service for internet
information that:

• Allows you to be an intelligent efficient user of the internet for health information
• Allows you to
  find resources for top health and wellness sites in one place that are relevant to your
  questions
• Allows you to find resources in formats that you can „digest” and use to learn