Spuneți-mi tot ce trebuie să știu despre disonanța cognitivă

Ce înseamnă mai exact disonanța cognitivă?

Să spunem că ați făcut exerciții fizice ca un șef – plătind pentru sesiuni de antrenament virtuale, alergând prin cartierul dvs., cucerind orice traseu de drumeție pe o rază de 8 km – și mâncând sănătos, toate în încercarea de a scăpa de acel 15 de carantină.

Apoi mergeți la cumpărături și vedeți o cutie de aluat comestibil pentru prăjituri, pe care o puneți în coșul de cumpărături gândindu-vă că veți mânca doar câte o lingură pe ici pe colo. Chiar dacă o cumperi, știi că nu ar fi trebuit să o faci pentru că, ei bine, sabotaj. Și atunci încep să se instaleze disconfortul, vinovăția și rușinea.

Aceasta este disonanța cognitivă – un conflict mental care apare atunci când convingerile tale nu se aliniază cu acțiunile tale. „Este o stare de spirit inconfortabilă atunci când cineva are valori, atitudini sau perspective contradictorii cu privire la același lucru”, spune psihiatrul Grant H. Brenner MD, FAPA, co-fondator al Neighborhood Psychiatry, din Manhattan. „Gradul de disconfort variază în funcție de subiect, precum și de cât de bine se descurcă persoana cu autocontradicția.”

Un alt exemplu este fumătorul care știe foarte bine că nicotina provoacă cancer pulmonar, dar trage fum după fum oricum pentru a calma anxietatea de moment – și apoi simte un sentiment de rușine și vinovăție. „Există un fel de discrepanță între ceea ce sunt valorile tale și ceea ce simți în acel moment”, spune Thea Gallagher, PsyD, profesor asistent și director al clinicii ambulatorii de la Centrul pentru tratamentul și studiul anxietății (CTSA) din cadrul Școlii de Medicină Perelman de la Universitatea din Pennsylvania. Sau luați exemplul veganului care cumpără o geantă din piele, al tipului preocupat de mediu care cumpără o mașină care funcționează pe benzină și lista poate continua.

În timp ce disonanța cognitivă în sine nu este neapărat un lucru rău, „atunci când oamenii evită să se ocupe de disconfortul mental – cu excepția cazului în care problema se rezolvă de la sine, ceea ce este de obicei puțin probabil în cazul unui conflict interior – poate duce la probleme pe parcurs”, spune dr. Brenner.

Și, cercetătorii cred că nu este un sentiment automat pe care îl avem atunci când avem convingeri contradictorii – îl experimentăm doar atunci când suntem conștienți că există o inconsecvență.

De unde provine termenul?

Cu mult timp în urmă, în 1957, psihologul Leon Festinger a inventat termenul după ceea ce avea să devină un experiment revoluționar. Festinger și colegul său au cerut unui număr de 71 de subiecți să se angajeze în niște sarcini demne de a adormi, cum ar fi să învârtă cuierul într-un panou de cuie timp de o oră. Aceștia au fost plătiți fie cu 1 dolar, fie cu 20 de dolari pentru a spune unui participant care îi aștepta că sarcina a fost distractivă. Ulterior, când subiecții au fost rugați să evalueze experimentul, cei care au fost plătiți cu 1 dolar l-au evaluat ca fiind mai distractiv decât cei care au fost plătiți cu 20 de dolari.

Confuzant, nu? Ceea ce a arătat experimentul a fost că subiecții plătiți cu 1 dolar au experimentat disonanța. De ce? Pentru că 1 dolar nu era suficient pentru a justifica minciuna, așa că, de fapt, s-au convins pe ei înșiși că sarcina a fost de fapt plăcută. În timp ce, deoarece grupul de 20 de dolari a crezut că suma era suficientă pentru a minți, aceștia nu au experimentat disonanța.

Pentru a o descompune și mai mult, disonanța a avut loc între cogniția grupului de 1 dolar (ei chiar nu au vrut să mintă) și comportamentul lor (ei chiar au mințit). Executarea unei sarcini care nu este în concordanță cu convingerile cuiva este cunoscută sub numele de conformare forțată. Și pentru a reconcilia comportamentul inconsecvent cu convingerile lor, au redus disonanța pe care o simțeau prin schimbarea atitudinii lor față de acțiune (raportând că a fost distractiv). Mă urmăriți?

Ceea ce a arătat teoria lui Festinger a fost că oamenii au nevoie de consecvență între atitudinile și comportamentele lor – chiar dacă atingerea acestui echilibru nu este întotdeauna realizată într-un mod rațional.

Cercetătorii au descoperit chiar diferențe în activitatea cerebrală în timpul unei stări de disonanță cognitivă. Scanările cerebrale au arătat că deciziile asociate cu niveluri mai ridicate de disonanță cognitivă au provocat un semnal electrofiziologic vizibil în cortexul prefrontal al creierului, zona care monitorizează conflictele interne și greșelile.

Ce efecte are disonanța cognitivă?

În momentul de față, disonanța cognitivă poate provoca disconfort, stres și anxietate. Iar gradul acestor efecte depinde adesea de cât de mare este disparitatea dintre credințele conflictuale, de cât de mult înseamnă credințele pentru acea persoană, precum și de cât de bine face față persoana respectivă contradicției de sine.

Deci, de exemplu, un vegan care găzduiește pui de animale și face voluntariat la un adăpost local ar putea experimenta mult mai mult stres dacă mănâncă carne decât, să spunem, cineva care vorbește mereu despre exerciții fizice, dar nu se ridică niciodată de pe canapea. „Oamenii pot experimenta stres psihologic pentru că știu că ar trebui să aibă autocompătimire, dar, în același timp, simt un sentiment profund de rușine și regret”, spune Gallagher.

Datorită disconfortului pe care îl provoacă disonanța cognitivă, oamenii își pot raționaliza deciziile – chiar dacă acestea contravin convingerilor lor -, se pot feri de discuții despre anumite subiecte, își pot ascunde convingerile sau acțiunile de ceilalți sau chiar pot ignora sfatul unui medic. În cele din urmă, toate aceste tactici îi ajută doar să repete comportamentele, cu care oricum nu sunt de acord cu adevărat. Bună ziua, oximoron viu și răsuflat.

Cum poate avea un impact asupra alegerilor pe care le facem?

Disonanța cognitivă poate fi problematică dacă începeți să justificați sau să raționalizați comportamente distructive. Sau dacă începeți să vă stresați în mod major încercând să raționalizați disonanța.

„Am pacienți care merg pe aplicații de întâlniri și îmi spun că tot ce primesc este respingere. Îmi place să le reamintesc că și ei au respins niște oameni și că nu a fost o problemă atât de mare. Nu i-au urât. Nu au crezut că sunt dezgustători. Erau doar de genul: „Oh, această persoană nu este pentru mine”. Dar când o întorc împotriva lor înșiși, sunt mai duri și internalizează gândul la ‘Sunt oribil’. Nimeni nu mă place. Sunt doar un ratat’. Acest model distructiv de gândire întărește disonanța și poate modela comportamentele pentru a reda acest ciclu negativ pe termen lung”, spune Gallagher.

„Nu mulți dintre noi mergem la ceva gândindu-ne: ‘Hei, aș vrea cu adevărat să-mi pun la îndoială convingerile mele despre asta astăzi’. De obicei, ne place să rămânem la convingerile noastre. Oamenii rezolvă disonanța găsind mai multe informații care să confirme ceea ce vor să creadă, în loc să încerce să o conteste într-un mod diferit, ceea ce sfârșește prin a confirma prejudecata”, spune Gallagher.

Când disonanța cognitivă nu este abordată, nu numai că poate provoca anxietate, dar poate duce și la afectarea procesului decizional, spune Dr. Brenner. Pe de altă parte, însă, „atunci când disonanța cognitivă este abordată în mod corespunzător, aceasta poate duce la o mai bună luare a deciziilor și la o mai mare conștientizare de sine”, spune el.

„Poate fi de ajutor atunci când o poți identifica și te poți întreba: „De ce?” Cum am ajuns în acest loc? Cum îl pot repara? Ce comportamente pot face pentru a contesta acest lucru?””. Gallagher spune.

Care sunt semnele că ați putea experimenta disonanță cognitivă?

Semnele că s-ar putea să vă confruntați cu disonanța cognitivă includ:

• Disconfort general care nu are o sursă evidentă sau clară
• Confuzie
• Simțirea unui conflict în legătură cu un subiect disputat
• Oamenii spun că sunteți un ipocrit
• Să fiți conștient de opinii conflictuale și/sau dorite, dar nu știi ce să faci cu ele

„Dezvoltarea unui sentiment de conflict interior este un lucru bun de observat, deoarece poate duce la convingeri rigide și la schimbări bruște de convingeri și comportamente,”, a declarat dr. Brenner explică. „Dacă valorile, credințele, atitudinile, etc. concurente nu sunt rezolvate sau integrate, acest lucru inhibă foarte mult capacitatea grupurilor de a avea un dialog constructiv, făcând dificilă, dacă nu chiar imposibilă, ajungerea la un compromis satisfăcător”, spune el.

Ce puteți face pentru a ușura disonanța cognitivă?

Veste bună este că rezolvarea disonanței cognitive poate duce adesea la schimbări pozitive. Și nu este întotdeauna vorba de a face schimbări uriașe. Uneori, o mică schimbare de perspectivă poate contribui în mare măsură la crearea unor modele de gândire mai sănătoase.

„Cheia este să o identificați, să o evaluați și să vă dați seama cum să o rezolvați”, spune Gallagher. „Trebuie să identificați care valori sunt ale dvs. și care valori sunt ale altcuiva. Iar dacă vă însușiți valorile altcuiva, atunci trebuie să vă întrebați de ce”, spune ea. Astfel, de exemplu, dacă cineva spune: „Nu-mi vine să cred că ai cheltui bani pe o menajeră”. Trebuie să îți dai seama care sunt valorile tale și ce este important pentru tine, iar apoi trebuie să fii de acord cu ele, spune Gallagher. „Uneori, nu există un bine sau un rău; este ceea ce este cel mai bine pentru tine și pentru acest moment din viața ta.”

Disonanța poate fi redusă prin schimbarea convingerilor existente, prin adăugarea de noi convingeri sau prin minimizarea importanței convingerilor. Să luăm, de exemplu, un exemplu propus de Festinger: Un fumător înrăit care știe că fumatul este rău pentru sănătatea sa va experimenta disonanță deoarece continuă să pufăie în continuare. El poate reduce disonanța prin:

• Încetarea fumatului
• Schimbarea convingerilor sale cu privire la efectul pe care fumatul îl are asupra sănătății sale (că nu cauzează cancer pulmonar)
• Aducerea unei noi convingeri prin căutarea efectelor pozitive ale fumatului (reduce anxietatea și creșterea în greutate)

.

• Reducerea importanței credinței prin convingerea lui însuși că riscurile fumatului sunt minuscule în comparație cu riscul unui accident de mașină

Viața poate fi complicată, iar acțiunile și credințele noastre pot fi uneori greu de înțeles. A fi conștient de discrepanțele angoasante este totuși un prim pas important în abordarea lor. Un alt lucru de reținut – creștem și evoluăm pe parcursul vieții noastre, astfel încât disonanța cognitivă cu care ne luptăm astăzi se poate rezolva în timp.

Formularități privind disonanța cognitivă