STEROLURILE DIN PLANTE SCADE COLESTEROLUL, DAR CREȘTE RISCUL DE BOALĂ CARDIACO-CORONARĂ

Editorial

Este larg acceptat faptul că scăderea colesterolului este sănătoasă în sine. Noi contestăm acest punct de vedere, cu referire în special la sterolii vegetali. Scăderea colesterolului nu ar trebui să fie un scop în sine. Obiectivul trebuie să fie reducerea rezultatelor în materie de sănătate, cum ar fi incidența bolilor coronariene (CHD). Am emis ipoteza că sterolii vegetali pot reduce colesterolul, dar nu și bolile coronariene. Am constatat că, de fapt, rezultatul asupra CHD este dăunător.

Diminuarea colesterolului a devenit o obsesie națională pentru lumea dezvoltată, din America până în Noua Zeelandă. Statinele sunt mecanismul preferat și cel mai profitabil (Johnson and odds, 2011) pentru reducerea nivelului de colesterol seric. Sterolii vegetali oferă o altă opțiune. Aceștia au fost adăugați pentru prima dată în margarină și au fost lansați în Europa în 1997 (Patch et al., 2006). Piața europeană a substanțelor cu adaos de steroli vegetali rămâne cea mai matură, fiind atinse venituri de 400 de milioane de dolari (Frost and Sullivan, 2006). Steroli vegetali este termenul colectiv pentru fitosteroli și fitostanoli liberi și esterificați, indiferent de sursa biologică. Fitosterolii sunt molecule asemănătoare colesterolului care se găsesc în toate alimentele vegetale, cele mai mari concentrații fiind în uleiurile vegetale. Ei sunt absorbiți doar în cantități infime, dar inhibă absorbția colesterolului intestinal (Ostlund, Jr., 2002). Cei mai des întâlniți fitosteroli în dieta umană sunt β-sitosterol, campesterol și stigmasterol, care reprezintă aproximativ 65%, 30% și, respectiv, 3% din conținutul dietei (Weihrauch și Gardner, 1978). Capacitatea fitosterolilor de a inhiba absorbția colesterolului a fost stabilită pentru prima dată în 1953 (Pollak, 1953).

Fitosterolii concurează efectiv cu colesterolul produs de organismul uman și îl înlocuiesc într-o anumită măsură, reducând astfel nivelul colesterolului seric. Este pertinent să ne întrebăm dacă înlocuirea colesterolului uman cu colesterolul vegetal este o intervenție pozitivă pentru sănătate.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a răspuns la o solicitare din partea Unilever PLC de a putea face declarații de reducere a colesterolului pe produsele lor îmbogățite cu steroli vegetali (Bresson, 2008). Organismul de examinare a concluzionat că „s-a demonstrat că sterolii vegetali scad/reduc colesterolul din sânge”. De asemenea, aceștia au afirmat: „Cu toate acestea, nu există studii de intervenție la om care să demonstreze că sterolii vegetali reduc riscul de boli coronariene.”

Rajaratnam et al. (2000) au studiat asocierea dintre fitosteroli și boala coronariană (CAD) la femeile aflate la postmenopauză. Aceștia au concluzionat că „femeile cu raporturi ridicate ale squalenei, campesterolului și sitosterolului serice față de colesterol și valori scăzute ale latosterolului respectiv au un risc sporit de CAD. Astfel, absorbția sporită și sinteza redusă a colesterolului pot fi legate de ateroscleroza coronariană.”

Sudhop et al. (2002) au analizat sterolii vegetali ca potențial factor de risc pentru CHD. Aceștia au concluzionat: „Aceste constatări susțin ipoteza că sterolii vegetali ar putea fi un factor de risc suplimentar pentru CHD.”

Articolul lui Assmann et al. (2006) a raportat că: „Elevațiile concentrațiilor de sitosterol și ale raportului sitosterol/colesterol par să fie asociate cu o apariție crescută a evenimentelor coronariene majore la bărbații cu risc global ridicat de boală coronariană.”

Cel mai recent, Silbernagel et al. (2010) au studiat 1.257 de persoane în cadrul studiului Ludwigshafen Risk and Cardiovascular health (LURIC). Aceștia au constatat că o absorbție ridicată de fitosteroli și o sinteză scăzută concomitentă a colesterolului au prezis o creștere a mortalității din toate cauzele și a mortalității cardiovasculare la participanții la LURIC.

Cele mai bune dovezi în sprijinul sterolilor vegetali pentru bolile de inimă sunt: posibil protectoare; neutre; sau nu par să aibă o legătură negativă. Într-o cohortă olandeză de subiecți în vârstă de peste 65 de ani, Fassbender et al. (2008) au constatat că „sterolii vegetali ar putea avea efecte neutre sau chiar protectoare asupra dezvoltării bolilor coronariene, care trebuie să fie confirmate în cadrul unor studii intervenționale”. Cohorta EPIC Norfolk a constatat că „nivelurile mai ridicate de steroli din plante, nu par să fie legate în mod negativ de CAD ” în rândul a 373 de cazuri și 758 de controale (Pinedo et al., 2007).

Majoritatea dovezilor pentru CHD nu este favorabilă. Dovezile pentru cancer sunt, de asemenea, îngrijorătoare. Există o singură analiză a dovezilor epidemiologice pentru fitochimicale și riscul de cancer. Fitosterolii sunt una dintre cele cinci categorii principale de substanțe fitochimice incluse în revizuire; carotenoidele, izotiocianații, clorofila și fitoestrogenii fiind celelalte patru (Miller și Snyder, 2012). Această recenzie a raportat că există un singur studiu axat pe fitosteroli și riscul de cancer (Normen et al., 2001). Acest studiu de cohortă olandez a implicat 120.852 de persoane pe o perioadă medie de urmărire de 6,3 ani. Studiul a concluzionat că nu a existat nicio asociere între aportul de fitosteroli și riscul de cancer de colon la bărbați. Au existat asocieri pozitive între riscul de cancer rectal și aportul de campesterol și stigmasterol la bărbați. În cazul femeilor, nu a existat nicio asociere clară între aportul oricăruia dintre sterolii vegetali și riscul de cancer colorectal.

În ciuda dovezilor citate, un studiu olandez efectuat pe 30 de persoane (Kelly et al., 2011) a fost cel care a determinat o modificare a regulamentului UE privind sterolii vegetali (CR, 2013). Kelly et al. (2011) au constatat o corelație semnificativă între concentrația de campesterol din plasma sanguină și grosimea venelor din retină după 85 de săptămâni la persoanele care luau medicamente cu statine, în timp ce ingerau steroli vegetali. Institutul Federal German de Evaluare a Riscurilor a observat că o creștere a diametrului vaselor din retină este discutată ca un marker de risc timpuriu pentru bolile cardiovasculare (BfR, 2011). În consecință, UE a impus ca, din februarie 2014, produsele cu adaos de steroli vegetali să menționeze că produsul nu este destinat persoanelor care nu au nevoie să își controleze nivelul colesterolului din sânge (CR, 2013).

Susținem că această avertizare ar trebui extinsă la toate persoanele și la toate produsele care conțin steroli vegetali. Majoritatea studiilor care ridică îngrijorări au implicat participanți care au fost considerați „la risc” și, prin urmare, ținte pentru măsuri de reducere a colesterolului (Sudhop et al., 2002; Assmann et al., 2006; Silbernagel et al., 2010).

Sterolii vegetali reduc nivelul colesterolului; înlocuirea nivelului de colesterol uman poate fi o descriere mai bună a metodologiei. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă că sterolii vegetali reduc riscul de boli coronariene și există multe dovezi că sunt dăunători.

Este timpul să ne amintim că ne ocupăm de îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate și nu de puncte finale surogat. Dacă pierdem din vedere țintele reale, putem face mai mult rău decât bine.

.