SUA anunță o politică de „represalii masive” împotriva agresorilor comuniști

Într-un discurs ținut la un dineu în onoarea sa la Consiliul pentru Relații Externe, secretarul de stat John Foster Dulles anunță că Statele Unite își vor proteja aliații prin „descurajarea puterii masive de represalii”. Anunțul politic a fost o dovadă în plus a deciziei administrației Eisenhower de a se baza în mare măsură pe arsenalul nuclear al națiunii ca principal mijloc de apărare împotriva agresiunii comuniste.

Dulles și-a început discursul examinând strategia comunistă care, a concluzionat el, avea ca scop „falimentul” Statelor Unite prin supraextinderea puterii sale militare. Atât din punct de vedere strategic, cât și economic, a explicat secretarul, nu era înțelept să „angajeze permanent forțele terestre americane în Asia”, să „susțină permanent alte țări” sau să „se angajeze permanent în cheltuieli militare atât de mari încât să ducă la „falimentul practic””. În schimb, el credea că ar trebui dezvoltată o nouă politică de „obținere a unei protecții maxime la un cost suportabil”. Deși Dulles nu s-a referit în mod direct la armele nucleare, era clar că noua politică pe care o descria urma să depindă de „puterea masivă de represalii” a acestor arme pentru a răspunde la viitoarele acte de război comuniste.

Discursul a fost o reflectare a două dintre principiile principale ale politicii externe sub Eisenhower și Dulles. Primul a fost convingerea, în special din partea lui Dulles, că politica externă a Americii față de amenințarea comunistă fusese timid reactivă în timpul administrației democrate precedente a președintelui Harry S. Truman. Dulles a reiterat în mod constant necesitatea unei abordări mai proactive și mai viguroase pentru a reduce sfera de influență comunistă. În al doilea rând, președintele Eisenhower credea că cheltuielile militare și de asistență externă trebuiau controlate. Eisenhower era un conservator fiscal și credea că economia și societatea americană nu mai puteau suporta mult timp presiunea exercitată de bugetele de apărare copleșitoare. O dependență mai mare de armele nucleare ca coloană vertebrală a apărării Americii a răspuns la ambele preocupări – armele atomice erau mult mai eficiente în ceea ce privește amenințarea potențialilor adversari și, de asemenea, erau, pe termen lung, mult mai puțin costisitoare decât costurile asociate cu o armată permanentă mare.

CITEȘTE MAI MULT: Cronologia comunismului

.