Teoria dezvoltării sociale (Lev Vygotsky)

Vedere generală

Tema majoră a cadrului teoretic al lui Vygotsky este că interacțiunea socială joacă un rol fundamental în dezvoltarea cogniției. Vygotsky (1978) afirmă:: „Fiecare funcție în dezvoltarea culturală a copilului apare de două ori: mai întâi, la nivel social, iar mai târziu, la nivel individual; mai întâi, între oameni (interpsihologic) și apoi în interiorul copilului (intrapsihologic). Acest lucru este valabil în egală măsură pentru atenția voluntară, pentru memoria logică și pentru formarea conceptelor. Toate funcțiile superioare își au originea ca relații reale între indivizi.” (p57).

Un al doilea aspect al teoriei lui Vygotsky este ideea că potențialul de dezvoltare cognitivă depinde de „zona de dezvoltare proximală” (ZPD): un nivel de dezvoltare atins atunci când copiii se angajează în comportamente sociale. Dezvoltarea deplină a ZPD depinde de interacțiunea socială deplină. Gama de abilități care poate fi dezvoltată cu îndrumarea unui adult sau cu colaborarea între egali depășește ceea ce poate fi atins de unul singur.

Teoria lui Vygotsky a fost o încercare de a explica conștiința ca produs final al socializării. De exemplu, în învățarea limbajului, primele noastre exprimări cu colegii sau cu adulții au ca scop comunicarea, dar odată stăpânite devin interiorizate și permit „vorbirea interioară”.

Teoria lui Vygotsky este complementară activității lui Bandura privind învățarea socială și reprezintă, de asemenea, o componentă cheie a teoriei învățării situate. Deoarece Vygotsky s-a axat pe dezvoltarea cognitivă, este interesant de comparat opiniile sale cu cele ale unui constructivist (Bruner) și ale unui epistemolog genetician(Piaget).

Aplicații

Aceasta este o teorie generală a dezvoltării cognitive. Cea mai mare parte a activității originale a fost realizată în contextul învățării limbajului la copii (Vygotsky, 1962), deși aplicațiile ulterioare ale cadrului au fost mai largi (vezi Wertsch, 1985).

Exemplu

Vygotsky (1978, p56) oferă exemplul arătării unui deget. Inițial, acest comportament începe ca o mișcare de apucare fără sens; cu toate acestea, pe măsură ce oamenii reacționează la gest, acesta devine o mișcare care are sens. În special, gestul de a arăta cu degetul reprezintă o conexiune interpersonală între indivizi.

Principii

1. Dezvoltarea cognitivă este limitată la o anumită gamă la o anumită vârstă.
2. Dezvoltarea cognitivă completă necesită interacțiune socială.

• Vygotsky, L.S. (1962). Gândirea și limbajul. Cambridge, MA: MIT Press.
• Vygotsky, L.S. (1978). Mintea în societate. Cambridge, MA: Harvard University Press.
• Wertsch, J.V. (1985). Cultură, comunicare și cogniție: Perspective Vygotskiene. Cambridge University Press.

Related Websites

For more about Vygotsky and his work, see:

• http://www.marxists.org/archive/vygotsky
• http://mathforum.org/mathed/vygotshtml
• A comparison of Vygotsky and Piaget can be found at http://www.simplypsychology.org/vygotsky.html