Testarea psihologică

Probleme generale de măsurare în psihologie

Articolele fizice sunt percepute prin proprietățile sau atributele lor. O mamă poate percepe în mod direct proprietatea numită temperatură prin pipăirea frunții copilului său. Cu toate acestea, ea nu poate observa direct senzațiile de colici sau nu poate împărtăși experiența personală de foame a sugarului. Ea trebuie să deducă astfel de senzații private neobservabile ascultându-și copilul plângând sau gâlgâind; văzându-l cum își agită brațele, cum se încruntă sau cum zâmbește. În același mod, o mare parte din ceea ce se numește măsurare trebuie să se facă prin deducție. Astfel, o mamă care își suspectează copilul că are febră poate folosi un termometru, caz în care îi constată temperatura uitându-se la termometru, mai degrabă decât atingându-i direct capul.

De fapt, măsurarea prin inferență este deosebit de caracteristică psihologiei. Proprietăți sau atribute abstracte precum inteligența sau introversia nu sunt niciodată măsurate direct, ci trebuie deduse din comportamentul observabil. Inferența poate fi destul de directă sau destul de indirectă. Dacă persoanele răspund inteligent (de exemplu, prin raționamente corecte) la un test de aptitudini, se poate deduce cu siguranță că acestea posedă inteligență într-o anumită măsură. În schimb, capacitatea persoanelor de a face asociații sau conexiuni, în special neobișnuite, între lucruri sau idei prezentate într-un test poate fi folosită ca bază pentru a deduce creativitatea, deși realizarea unui produs creativ necesită alte atribute, inclusiv motivație, oportunitate și abilități tehnice.

Tipuri de scări de măsură

Măsurarea oricărei proprietăți sau activități constă în atribuirea unei poziții unice de-a lungul unei scări numerice. Atunci când numerele sunt folosite doar pentru a identifica indivizi sau clase (ca pe spatele sportivilor dintr-o echipă de fotbal), ele constituie o scală nominală. Atunci când un set de numere reflectă doar ordinea relativă a lucrurilor (de exemplu, plăcerea – neplăcerea mirosurilor), acesta constituie o scală ordinală. O scală de interval are unități egale și un punct zero atribuit în mod arbitrar; o astfel de scală, de exemplu, este scara de temperatură Fahrenheit. Scalele de raport nu numai că oferă unități egale, dar au și puncte zero absolute; printre exemple se numără măsurile de greutate și de distanță.

Deși au existat încercări ingenioase de a stabili scale psihologice cu puncte zero absolute, psihologii se mulțumesc, de obicei, cu aproximări la scalele de interval; deseori sunt folosite și scalele ordinale.

.