There's more to blinking than meets the eye
O conversație este o stradă cu două sensuri. Atunci când o persoană vorbește, cealaltă răspunde cu mișcări ale capului și așa-numitele clinchete verbale din cap, cum ar fi „mhm” și „uh-huh.”
Oamenii au, de asemenea, tendința de a se uita unul în ochii celuilalt în timpul unei conversații. Autorii studiului recent consideră că clipitul transmite un mesaj pe care îl putem citi și înțelege în subconștient. Aceștia și-au publicat descoperirile în revista PLOS One.
Cercetătorii au teoretizat că, în cazul în care clipirile sunt purtătoare de informații, modificarea duratei acestora ar putea face o diferență în ceea ce privește modul în care un individ implicat într-o conversație s-ar putea comporta.
Pentru experimentul lor, oamenii de știință au folosit realitatea virtuală. Participanții au vorbit cu un avatar care a acționat ca un „ascultător virtual”. Avatarul le punea întrebări – cum ar fi: „Cum a fost weekendul tău, ce ai făcut?”. – iar participantul ar răspunde în consecință.
Avatarului, atunci când „asculta” răspunsurile, dădea din cap într-o manieră modelată după conversațiile din viața reală.
Pentru unele dintre sesiuni, clipirile avatarului au fost scurte, cu o durată de 208 milisecunde. Pentru altele, acestea au fost mai lungi, durând 607 milisecunde. Duratele s-au bazat pe clipiturile măsurate în conversații standard, astfel încât niciuna dintre ele nu a fost neobișnuită.
Când au fost întrebați, participanții nu au perceput nicio diferență între duratele clipiturilor, dar, în subconștient, se pare că au luat notă.
Când clipiturile avatarului au fost mai lungi, răspunsurile participanților au fost mai scurte cu câteva secunde.
Acest lucru dă greutate teoriei oamenilor de știință conform căreia clipitul este un alt tip de indiciu nonverbal care joacă un rol în conversații. Autorii cred că o clipire mai lungă poate însemna înțelegere. They conclude:
„Our findings show that one of the subtlest of human movements — eye blinking — appears to have a surprising effect on the coordination of everyday human interaction.”