Top 10 cele mai bune albume Wu-Tang Clan din toate timpurile

The Wu-Tan Clan este cel mai mare grup hip-hop din toate timpurile. Nu doar datorită albumelor incredibile ale grupului, care include clasice precum Enter the Wu-Tang (36 Chambers), care schimbă genul, și monstrul Wu-Tang Forever, ci și datorită albumelor solo.

Dincolo de alte echipaje hip-hop, cum ar fi, să zicem, Hit Squad, primele albume solo Wu s-au simțit exact la fel ca albumele grupului – toate au fost produse exclusiv de RZA, iar alți membri Wu apăreau pentru a scăpa mai multe versuri mortale pe fiecare album.

Așa că, să trecem la treabă, Stop The Breaks numără primele 10 cele mai bune albume Wu-Tang Clan din toate timpurile.

10. Wu-Tang Clan – Iron Flag

Lansat: 18 decembrie 2001

Etichetă: Loud, Columbia, Relativity

Nu dormiți pe Iron Flag. Multe capete hip-hop o fac. După ce a schimbat jocul cu semnătura sa lo-fi – sample-uri de soul răsucite peste tobe de subsol – RZA a fost într-o oarecare depresie când au sosit anii 2000. În timp ce precedentul album Wu, The W, avea cu siguranță niște piese, părea că The Abbott se cam săturase de acel rahat murdar, de gully, pe care a contribuit la crearea lui.

Iron Flag a fost reîmprospătarea lui. Direct de la început, deschizătorul albumului – „In the Hood” – dă startul cu o energie foarte necesară, cu Masta Killa, Inspectah Deck și Streetlife, toți dându-și corp la corp versurile. RZA a apelat chiar și la ajutorul extern al lui Trackmasters și Flavor Flav pentru a înviora și moderniza puțin lucrurile pentru ascultători.

Cu toate acestea, să nu credeți că Wu a schimbat prea mult. Acele mostre de suflet grunjos și buclele amenințătoare au rămas în continuare, deși au fost oarecum reîmprospătate, în timp ce piesa obligatorie a Wu posse „Uzi (Pinky Ring)” arde și astăzi.

Nu dormiți cu Iron Flag, este unul dintre cele mai bune albume Wu-Tang Clan din toate timpurile, fără îndoială.

9. Raekwon – Only Built 4 Cuban Linx… Pt. II

Lansat: 8 septembrie 2009

Etichetă: Ice H2O, EMI

Raekwon a reușit. The Chef fucking a reușit. După 14 ani în care a ținut capetele hip-hop în așteptare și între timp a lansat câteva albume solo mediocre, Rae a livrat în sfârșit ceea ce așteptam cu toții – o continuare demnă de The Purple Tape.

Nu-l poți învinovăți pe Rae, gândește-te doar la presiunea pe care trebuie să o fi simțit. Ar fi fost ca și cum Nas ar fi încercat să facă un Illmatic II – nu faceți nicio greșeală, Only Built 4 Cuban Linx… este alături de Illmatic ca fiind unul dintre cele mai mari albume hip-hop din toate timpurile.

Dar Rae a reușit. A intrat în studio cu unii dintre cei mai buni producători de hip-hop din toate timpurile – Dr. Dre, J Dilla, Pete Rock, Marley Marl, Erick Sermon, The Alchemist și, bineînțeles, RZA – pentru a recrea fundalul epic și criminal pentru poveștile sale vii despre droguri.

A avut, de asemenea, ceva ajutor din partea fraților săi Wu, toți (cu excepția lui U-God) care apar pe album pentru a-și arăta dragostea și pentru a scăpa unele dintre cele mai bune versuri ale lor din ultimii ani – Meth și Deck, în special, își fac corp la corp părțile lor.

Și, bineînțeles, Ghostface joacă din nou rolul secundar la perfecție, apărând pe 7 din cele 22 de piese și oferindu-ne încă o dată una dintre poveștile sale de neuitat, din nou pe „Gihad.”

Pe cont propriu, Only Built 4 Cuban Linx… Pt. II ar fi fost un album incredibil. Dar dacă ținem cont de faptul că a fost o continuare a clasicului din ’95 și că Raekwon încă a reușit să livreze marfa, cu siguranță îl face unul dintre cele mai bune albume Wu-Tang Clan din toate timpurile.

8. Method Man – Tical

Lansat: 15 noiembrie 1994

Etichetă: Def Jam, PolyGram Records

Ca cea mai carismatică și cea mai înnăscută vedetă din Enter the Wu-Tang (36 Chambers), nu a existat nicio îndoială că Method Man urma să fie membrul care va ieși în evidență la Wu.

Chiar înainte ca grupul să își lanseze debutul și cu doar „Method Man” făcând turul la radio, șeful Def Jam, Lyor Cohen, se pregătea deja să semneze cu Meth.

Ceea ce ne conduce la Tical, primul album solo al lui Wu. În timp ce Meth nu a avut niciodată aceleași abilități de povestire vie, versuri clasice sau un caracter unic ca unii dintre frații săi Wu – și anume Raekwon, Ghostface, Deck și Ol’ Dirty – el compensează mai mult decât atât prin debitul și vocea sa uimitoare.

RZA știa exact unde se afla punctul forte al lui Meth, motiv pentru care producătorul a adaptat ritmurile pentru a se potrivi stilului său – suprapunând pauzele de tobe încețoșate cu clape offbeat pentru a-i oferi lui Meth cea mai bună platformă pentru a-și lansa bariera fierbinte lichidă.

Rimele cu stil peste substanță ale lui Meth au fost criticate încă din prima zi, dar pe Tical, acest lucru a fost în favoarea sa, făcând din album unul dintre cele mai sinistre albume de petrecere și unul dintre cele mai bune albume Wu-Tang Clan din toate timpurile.

7. Wu-Tang Clan – Wu-Tang Forever

Lansat: 3 iunie 1997

Etichetă: Loud, RCA, BMG

Dacă Enter the Wu-Tang (36 Chambers) a fost începutul, Wu-Tang Forever a fost începutul sfârșitului. Atenție, nu mă refer la sfârșitul Wu-Tang Clan, pentru că, știți, Wu-Tang este pentru totdeauna. Dar însemna sfârșitul unei epoci în care albume precum Liquid Swords și Tical puteau să fie discuri de aur și de platină.

The Wu trebuie să fi știut acest lucru, pentru că au făcut totul cu acest dublu album epic. Într-o perioadă în care Puff și jucătorii săi de la Bad Boy conduceau radioul, RZA a decis să lanseze „Triumph” ca single principal al albumului – un cântec de 6 minute cu 9 rapperi și fără cârlige. Pentru că, la naiba, de aceea.

Wu-Tang Forever a ajuns să debuteze pe primul loc în Billboard 200, vânzând peste 600.000 de unități în prima săptămână și ajungând în cele din urmă să obțină de 4 ori discul de platină până la sfârșitul lui 1997.

Chiar dacă albumul a primit unele reacții negative la lansare – criticii au denunțat schimbarea stilului de producție al lui RZA și durata excesivă a albumului – privindu-l acum, Wu-Tang Forever este în competiție cu Life After Death al lui Biggie ca fiind cel mai mare album dublu hip-hop din toate timpurile.

6. Ghostface Killah – Ironman

Lansat: 29 octombrie 1996

Etichetă: Razor Sharp, Epic Street, Sony Music

După ce a deschis albumul de debut al celor de la Wu cu versul său de neuitat „Bring Da Ruckus” și după ce a făcut apariții care au furat scena pe albumul lui Raekwon, Only Built 4 Cuban Linx…, în 1996, Ghostface era gata să-și livreze propriul album solo.

RZA și-a deschis lădițele de sampling pentru Ironman, săpând mai mult printre coloanele sonore de blaxploatare din anii ’60 și ’70 pentru a crea fundalul dur și plin de suflet pentru ca Ghost să își scuipe rimele încărcate și emoționante.

În timp ce Ghost își va găsi mai mult succes și își va consolida reputația cu albumele solo de mai târziu, Ironman are încă acele piese clasice de la Wu – piesele clasice ale popoarelor „Assassination Day”, „Winter Warz”, „Daytona 500” și, bineînțeles, lacrimogenul „All That I Got Is You”, care garantează că va face orice om matur să plângă.

5. Ol’ Dirty Bastard – „Return to the 36 Chambers”: The Dirty Version

Lansat: 28 martie 1995

Etichetă: Elektra, WMG Records

Pentru a descrie albumul lui Ol’ Dirty Bastard, Return to the 36 Chambers: The Dirty Version ar fi ca și cum … am descrie „Shimmy Shimmy Ya” – un ritm deranjat al lui RZA cu Ol’ Dirty scuipând rahaturi fără sens pentru primul vers și apoi făcând o buclă inversă pentru al doilea vers. Cum ar fi, ce naiba?

Pentru a fi sincer, totuși, nu are rost să încercăm să analizăm sau să disecăm muzica lui ODB. Omul a fost un geniu de sine stătător, luând fundația clovnilor hip-hop de dinaintea lui, gândiți-vă la Biz Markie, și aplicându-i propriul stil răsucit.

„Shimmy Shimmy Ya” bang, „Brooklyn Zoo” bang, „Raw Hide” bang, „Snakes” bang, „Brooklyn Zoo II (Tiger Crane)” bang, „Proteck Ya Neck II The Zoo” bang. Adică, albumul a fost nominalizat la un premiu Grammy. Este nenorocitul de ODB și a lansat unul dintre cele mai bune albume Wu-Tang Clan din toate timpurile!

4. Ghostface Killah – Supreme Clientele

Lansat: 25 ianuarie 2000

Etichetă: Epic Records, Sony, Razor Sharp

Din ’93 până în ’97, Wu-Tang Clan a avut un parcurs impecabil. RZA nu putea greși cu nimic, cimentându-și moștenirea ca fiind unul dintre cei mai mari producători de hip-hop din toate timpurile în acea perioadă, scoțând clasic după clasic, an după an.

Apoi, după ’97, lucrurile au început să se destrame. RZA a încetat să mai producă pe toate albumele și, ca urmare, debutul lui Deck și U-God nu s-a apropiat de calitatea debutului fraților lor, în timp ce albumele de al doilea an ale lui GZA și Raekwon nu au reușit să atingă standardul înalt pe care și l-au stabilit.

Dar apoi a existat Ghostface Killah. După o perioadă recunoscută de discreție (în comparație cu ceilalți membri) în anii ’90, Ghost a apărut în anii 2000 cu o hotărâre cu ochii mari de a face corp la fiecare nenorocit de beat pe care îl întâlnea.

Și astfel, s-a născut Supreme Clientele. „Nutmeg”. „Apollo Kids.” „Ghost Deini.” Al naibii de „Mighty Healthy”. Joint după joint de Ghost doar scuipând compoziții verbale sălbatice și abstracte care cam aveau sens după ce le ascultai pentru a 15-a oară.

În plus, RZA a fost producătorul executiv al albumului împreună cu Ghost, ceea ce a însemnat că controlul calității producției a fost ridicat – rezultând un peisaj sonor grunjos, lo-fi și distinct de Wu pe care capetele hip-hop îl doreau de câțiva ani.

Supreme Clientele a fost începutul unui parcurs incredibil de consistent al lui Ghostface din anii 2000 până în prezent, de fapt, el tocmai a lansat anul trecut foarte tare Twelve Reasons to Die.

3. GZA – Liquid Swords

Lansat: 7 noiembrie 1995

Etichetă: Geffen, MCA

GZA este unul dintre cei mai deliberate și chirurgicale rapperi pe care hip-hop-ul i-a văzut vreodată. De aceea ar avea sens ca el să creeze unul dintre cele mai incisive și sinistre albume hip-hop din toate timpurile.

Cu RZA furnizând producția sinistră pentru Liquid Swords, GZA a oferit capetelor hip-hop 12 bucăți de iad (13, dacă numărați piesa solo Killah Priest de la sfârșit). De la schița de deschidere înfiorătoare de pe „Liquid Swords” până la obsedantul „I Gotcha Back”, GZA nu-și ridică niciodată vocea, lăsând să cadă metodic lecții de viață pe stradă, bară cu bară.

Între timp, Deck apare pentru a ucide „Cold World”, Method Man apare pentru a fura scena pe „Shadowboxin'”, în timp ce Wally Don lansează o tiradă despre Constantin cel Mare, Henric al VIII-lea și Genghis Khan pe „4th Chamber.”

Inspectah Deck are versuri mai memorabile. Method Man are cel mai bun flow. Ghostface este cel mai bun povestitor. Dar GZA este fără îndoială cel mai bun textier din Wu-Tang Clan și a creat capodopera care este Liquid Swords, unul dintre cele mai bune albume Wu-Tang Clan din toate timpurile.

https://www.youtube.com/watch?v=ojBLSeUUano

2. Raekwon – Only Built 4 Cuban Linx…

Lansat: 1 august 1995

Etichetă: Loud, RCA

Only Built 4 Cuban Linx… este cel mai bun album solo Wu-Tang Clan. La naiba, Only Built 4 Cuban Linx… poate fi considerat unul dintre cele mai bune albume hip-hop ale anilor ’90. La naiba, Only Built 4 Cuban Linx… este acolo sus printre cele mai bune albume hip-hop din toate timpurile.

Este probabil greu de descris impactul acestui album fără să fi fost acolo, dar știu că rahatul nu a mai fost niciodată la fel The Purple Tape dropped. Nasty Nas a schimbat totul pentru a deveni Nas Escobar, Biggie a evoluat de la un puști bătăuș din Brooklyn la un rege al drogurilor, AZ s-a transformat în Sosa, în timp ce Jay-Z a avut în sfârșit un exemplu pe care să modeleze Reasonable Doubt.

Rapperii își descriu întotdeauna albumele ca pe niște filme sau coloane sonore, dar, în mod realist, foarte puțini dintre ei se apropie de nivelul lui The Chef. De la deschiderea reflexivă de pe „Striving For Perfection”, la scena de acțiune de pe „Criminology” și până la punctul culminant al albumului pe „Wu-Gambinos”, fiecare cântec se desfășoară cu adevărat ca o scenă de film, producția dramatică a lui RZA acționând ca o coloană sonoră de film pentru această saga criminală.

1. Wu-Tang Clan – Enter the Wu-Tang (36 Chambers)

Lansat: 9 noiembrie 1993

Etichetă: Loud

Enter the Wu-Tang (36 Chambers) este unul dintre cele mai mari trei albume hip-hop ale anilor 1990 – este la egalitate pe primul loc cu Illmatic al lui Nas și The Chronic al lui Dr. Dre. Alături de aceste două albume incredibile, debutul celor de la Wu a influențat și a modelat direcția hip-hop-ului pentru nenumărați ani după aceea.

Considerând doar ritmurile și rimele – există de fapt câteva albume solo Wu care sunt mai bune decât Enter the Wu-Tang (36 Chambers). Only Built 4 Cuban Linx… are de departe o producție mai bogată, Liquid Swords este un proiect mai coerent, în timp ce Supreme Clientele este pur și simplu un album general mai bun.

Dar Enter the Wu este locul unde a început totul. Cele 9 cariere solo, afiliații Wu, nenumăratele albume de grup și solo, milioanele de discuri vândute, miile de turnee în întreaga lume, carierele de la Hollywood, totul a început cu acest lucru.

Nici măcar nu voi vorbi prea mult despre stilul de producție revoluționar al lui RZA, care a jucat un rol masiv în reorientarea hip-hop-ului către Coasta de Est. Sau cum, pentru prima dată în istorie, am avut 9 rapperi incredibil de dopați care au împărțit scena și au scuipat rime împreună. Sau cum pur și simplu negocierile de afaceri ale lui The Abbott au pus bazele pentru viitorii antreprenori hip-hop.

Toate au fost discutate până la moarte, așa că nu este decât un singur lucru de spus cu adevărat – Enter the Wu-Tang (36 Chambers) este cel mai bun album Wu-Tang Clan din toate timpurile, punct.

• Best Rapper Alive – Wu Tang Edition: The Best Rapper In The Wu-Tang Clan
• Review: Ghostface Killah – Supreme Clientele
• Review: Ghostface Killah – Supreme Clientele
• Review: Raekwon – Only Built 4 Cuban Linx… Pt. II

.