Tratarea cistitei fără prescripție medicală?

Cistita, acea inflamație a vezicii urinare care poate fi atât de inconfortabilă, este, cel puțin în cea mai ușoară formă, relativ frecventă în rândul femeilor, în special al femeilor tinere. Mai exact, potrivit ediției de astăzi a British Medical Journal, această complicație afectează 30% dintre femeile active sexual înainte de vârsta de 26 de ani.

Deși este o inflamație care, de obicei, se rezolvă ușor dacă este tratată și rareori lasă sechele, are o incidență ridicată. Atât de mult încât această complicație reprezintă 1% din toate consultațiile de îngrijire primară din Marea Britanie. Acesta este motivul pentru care BMJ publică astăzi o opinie personală în care un medic primar, Kyle Knox, susține că femeile ar trebui să poată obține tratament pentru cistită fără prescripție medicală.

„Într-o epocă în care accesul rapid la informații este o realitate, pacienții sunt din ce în ce mai autonomi, iar serviciile de îngrijire primară sunt supraîncărcate, ar părea o idee bună ca femeile să poată avea acces la un tratament sigur și eficient fără a fi nevoite să treacă prin costurile și întârzierile asociate cu obținerea unei rețete”, spune Dr. Knox.

Pentru Jackie Calleja, ginecolog la Spitalul Quirón din Madrid, faptul că femeile nu ar trebui să meargă la cabinetul medicului pentru a obține o rețetă pentru un antibiotic pentru cistită, „este adevărat că ar elimina o mare presiune din sistem, la nivel de asistență medicală primară, ginecologie și departamentul de urgență”.

De asemenea, așa cum se explică în articol, femeile care au suferit deja de cistită recunosc de la început simptomele (mâncărimi la urinare – poate ieși chiar sânge – urină tulbure și nevoia frecventă de a merge la toaletă), care sunt adesea destul de inconfortabile și neplăcute. Acesta este motivul pentru care, susține Knox, nu ar fi nerezonabil ca pacienta însăși să poată cumpăra antibioticul care i-ar aduce o ameliorare în ziua respectivă, sau în ziua următoare.

„Testele de sarcină sau pilula de a doua zi sunt acum disponibile în farmaciile din Marea Britanie, iar farmaciștii sunt esențiali în explicarea modului în care funcționează și a riscurilor lor. Acestea sunt două exemple de îmbunătățire a accesului la teste și tratamente care implică decizii importante în materie de sănătate, într-un mod sigur și coerent”, spune Knox.

Pentru Calleja, farmaciștii ar putea fi, de asemenea, o modalitate de a găsi o soluție la această problemă: „Ei sunt absolut calificați să recomande un antibiotic sau altul și să gestioneze aceste tratamente. Poate că o modalitate de a descărca sistemul și de a accelera procesul ar fi ca femeia să meargă la farmacie, să-și spună simptomele farmacistului, care îi poate recolta o mostră de urină și, în funcție de rezultate, să-i dea tratamentul.”

Problema cu acest lucru, pe lângă posibila reticență a farmaciștilor, este că „Ministerul Sănătății nu vrea să existe un bar liber de antibiotice, pentru a evita rezistența bacteriană”, spune Calleja. Acest lucru este menționat, de asemenea, în BMJ, care recunoaște că rezistența bacteriană a fost descrisă de Marea Britanie ca o problemă la fel de mare ca și schimbările climatice, dar notează că, în cazul cistitei, ar putea fi folosite antibiotice precum Nitrofunrantoin, care există încă din anii 1950 și care au generat puțină rezistență.

Rămâne de văzut dacă o astfel de publicație de mare impact precum BMJ va încuraja comunitatea medicală și managerii din domeniul sănătății să reflecteze asupra unei probleme care împovărează excesiv sistemul de sănătate și, în același timp, îi face pe pacienți să aștepte o rețetă în timp ce au simptome pe care le cunosc deja și simt multă durere.

Pentru moment, singura opțiune disponibilă este în continuare aceea de a merge la medicul de familie care va prescrie un antibiotic, al cărui tratament durează de obicei „una sau două zile, sau poate, dacă infecțiile sunt mai recurente, între cinci și șapte zile”, explică Calleja.