Trilobiți

admin

Calymene blumenbachii, Silurian, Anglia, a devenit cunoscut sub numele de Lăcusta Dudley, Gândacul Dudley sau Insecta Dudley. Calymene apare în centrul stemei orașului Dudley. BGS ©UKRI. Toate drepturile rezervate.

Trilobiții se numără printre cele mai importante dintre animalele timpurii. Cunoștințele noastre despre ei au fost dobândite din studiul fosilelor lor, de obicei impresiile lăsate de cochiliile lor după îngroparea în sedimente care s-au întărit ulterior în rocă. Aceștia au apărut brusc în prima parte a perioadei cambriene și au ajuns să domine mările cambriene și la începutul Ordovicianului. A urmat un declin prelungit înainte de a dispărea la sfârșitul perioadei permiane, acum aproximativ 250 de milioane de ani.

  • The animal
  • Environment
  • The geologists’ tool
  • Fun facts
  • 3D fossil models

The animal

Trilobites were arthropods (they belonged to the phylum Arthropoda) — like many invertebrate animals living today, including crustaceans, spiders and insects. Geologists know that they were marine animals because of the rocks in which they are found and the other types of fossils associated with them.

Parts of a trilobite exoskeleton. BGS ©UKRI. All rights reserved.

For support and protection, the soft parts of the trilobite animal were covered by an exoskeleton. Usually only the dorsal part of the exoskeleton, covering the animal’s back, was fossilised. Este posibil ca partea ventrală a animalului, partea inferioară a acestuia, să fi fost acoperită de o membrană moale sau de un material care nu a putut fi fosilizat.

Exoscheletul este împărțit de la anterior la posterior într-un scut al capului (numit cefalon), un torace și un scut al cozii (numit pygidium). Acesta este împărțit de la o parte la alta într-o axă centrală, cu două regiuni laterale (sau lobi) denumite pleurae. Cuvântul „trilobit” se referă la diviziunea laterală, mai degrabă decât la cap, torace și coadă. Cefalonul, toracele și pygidium sunt toate împărțite în segmente. În timpul vieții, segmentele cefalonului și pygidium erau fuzionate, dar nu și cele ale toraceului, ceea ce permitea animalului să se rostogolească pentru a-și proteja partea ventrală relativ expusă în caz de pericol.

Specimeni de Calymene din perioada Siluriană. Calymene era capabil să se rostogolească într-o minge pentru protecție. BGS ©UKRI. Toate drepturile rezervate.

Regiunea centrală a cefalonului este denumită glabelă. Obrajii de o parte și de alta a glabelei sunt de obicei străbătuți de o sutură facială care îi separă în obraji fixi (adiacenți glabelei) și obraji liberi pe marginea exterioară a cefalonului. Sutura ajută animalul să mute în timpul creșterii. La mutare, exoscheletul trilobitului cădea adesea în bucăți, astfel încât rămășițele fosilizate ale acestuia se găsesc de obicei sub formă de fragmente.

Majoritatea trilobiților aveau ochi, deși sunt cunoscute forme oarbe. Ochii sunt situați pe marginea interioară a obrazului liber, adiacent la obrazul fix. Trilobiții aveau ochi compuși, care constau dintr-un număr de lentile separate. Numărul de lentile și complexitatea structurii ochilor au variat enorm de mult. Unii trilobiți aveau ochi compuși mari, convexi (precum cei ai muștelor), cu un număr mare de lentile, ceea ce le oferea un câmp vizual larg în față, în spate, în lateral, în sus sau chiar în jos, în funcție de curbura reală a ochiului. Alți trilobiți aveau ochi mult mai mici, cu mai puține lentile, ceea ce le conferea o vedere mai restrânsă. Mulți ochi de trilobiți constau pur și simplu din prisme de calcit foarte apropiate, dar la unele forme ulterioare, de exemplu la genul Phacops din Silurian-Devonian, ochii aveau lentile mai complexe. Cu ajutorul acestora, este posibil ca Phacops să fi fost capabil să vadă clar un obiect și chiar să estimeze cât de departe se afla acesta. Alte organe senzoriale posedate de trilobiți includeau gropițe, canale, tuberculi și spini pe suprafața exoscheletului.

Părți moi sunt cunoscute pentru câteva specii de trilobiți, conservate în circumstanțe speciale în Lagerstätten. Din acestea, geologii știu că trilobiții aveau o pereche de antene articulate care ieșeau în față de sub cefalon și rânduri de membre articulate pe fiecare parte a corpului. Trilobiții aveau trei perechi de membre sub cefalon și o singură pereche de membre sub fiecare segment de torace și pygidium. Fiecare membru avea două ramuri, o ramură inferioară folosită pentru mers și o ramură superioară care purta un număr mare de filamente fine care ar fi putut fi folosite pentru respirație.

Mediu

Neseuretus, Ordovician, Shropshire, Anglia, x 0,6. BGS ©UKRI. Toate drepturile rezervate.

Există unele dovezi că anumiți trilobiți au trăit la anumite adâncimi în mare, putând fi astfel folosiți ca indicatori ai paleoamediului. Neseuretus este un exemplu de gen care este asociat cu depozite de apă foarte puțin adâncă, în timp ce trilobiții trinucleide, cum ar fi Whittardolithus, se crede că au trăit pe fundul unei mări adânci.

Lifestyles of trilobites: the painting shows how trilobites from different periods lived in the sea. In shallow waters amongst the bivalves (1), crinoids (2), algae (3) and gastropods (4), the faunas were large, but of low diversity, e.g. Flexicalymene (5). Intermediate faunas were more diverse— Selenopeltis (8), Geragnostus (9), Chasmops (10) and Remopleurides (11) lived alongside brachiopods (12) and nautiloids (13). In the depths of the sea, the trilobites were small and blind with moderate diversity— Ampyx (14), Tretaspis (15) and Shumardia (16), with Pricyclopyge (17) swimming above. BGS ©UKRI. All rights reserved. (Painting by Richard Bell)

Pricyclopyge, a trilobite with large eyes and all round vision which probably swam rather than crawling on the sea floor. (x2.5). BGS ©UKRI. All rights reserved.

Trinucleus, a trilobite with no eyes, which lived in mud or at great depths. It had spines for support, and a fringe with pits, possibly for sensory organs. (x3). BGS ©UKRI. All rights reserved.

Paradoxides, one of the giants of the trilobite world. This specimen, though incomplete, is 12 cm long. BGS ©UKRI. All rights reserved.

În schimb, acest mic trilobit agnostic are o lungime de cinci milimetri. Unii s-au întrebat dacă agnostidele sunt cu adevărat trilobiți. BGS ©UKRI. Toate drepturile rezervate.

Grea varietate de forme și dimensiuni ale corpului indică faptul că trilobiții au ocupat o varietate de nișe ecologice. Este posibil ca trilobiții orbi să fi săpat și să fi scormonit în noroiul de pe fundul mării sau să fi trăit la mare adâncime în mare, unde nu exista lumină. Alți trilobiți sunt asociați cu dâre de urme pe fundul mării (de exemplu, Cruziana), ceea ce arată că s-au deplasat pe fundul mării, poate că s-au hrănit sau au prădat alte animale. Acești trilobiți făceau parte din bentos. Cu toate acestea, mai mulți trilobiți, cum ar fi Cyclopyge, aveau ochi mari care le permiteau să vadă atât în jos, cât și în alte direcții. Acest lucru, împreună cu răspândirea lor pe scară largă, i-a determinat pe geologi să creadă că aceștia înotau sau pluteau deasupra fundului mării. Mulți trilobiți aveau o lungime de 3-6 cm, dar unii, cum ar fi Paradoxides, erau giganți, de până la 60 cm sau mai mult, în timp ce alții, cum ar fi micuții trilobiți agnostici orbi, nu aveau mai mult de câțiva milimetri lungime.

Instrumentul geologilor

Regele trilobiților: au apărut în perioada Cambriană și au dispărut la sfârșitul perioadei Permiane. În Marea Britanie, trilobiții apar în rocile de vârstă cambriană, ordoviciană și siluriană, de exemplu în Țara Galilor și în Welsh Borderland, în rocile devoniene din sud-vestul Angliei și în rocile carbonifere, de exemplu în Lancashire.

Whittardolithus x 1,5. BGS ©UKRI. Toate drepturile rezervate.

Geologii folosesc trilobiții într-o varietate de moduri pentru a-i ajuta să înțeleagă cum s-a dezvoltat Pământul. Una dintre utilizări este în datarea relativă și corelarea stratigrafică a succesiunilor de roci sedimentare, în special în rocile de vârstă cambriană și ordoviciană timpurie. Trilobiții sunt deosebit de importanți pentru corelarea rocilor cambriene. Paradoxidele, de exemplu, sunt prezente în roci din Anglia, Țara Galilor, Terra Nova, Suedia, Spania și Siberia și arată că aceste roci sunt toate de aceeași vârstă, Cambrianul mijlociu. Alți trilobiți utili din punct de vedere stratigrafic includ specii de Merlinia în Ordovicianul inferior și Calymene în Silurian.

O altă utilizare a trilobiților în geologie este în reconstituirea geografiei trecute (paleogeografie) și a mediilor trecute (paleoamediu). Trilobitul Petigurus din Ordovicianul timpuriu se găsește în nord-vestul Scoției, dar nicăieri altundeva în Marea Britanie, deși poate fi găsit în America de Nord. Trilobiții de la începutul Ordovicicianului din Anglia și Țara Galilor (de exemplu, Placoparia) sunt diferiți de cei din America de Nord, dar se găsesc și în Franța, Spania, Portugalia, Boemia și Africa de Nord. This is part of the evidence showing that much of Scotland was close to North America about 500 million years ago, and was separated from southern Britain by an ocean that has been named Iapetus.

A continental reconstruction around 500 million years ago using today’s geographical outlines. The Iapetus Ocean, which separates the trilobite provinces, closed in the Silurian and the resulting collision between North America and Europe produced the Caledonian mountains. BGS ©UKRI. All rights reserved.

Fun facts

In south Wales, around Carmarthen, the tails (pygidia) of some early Ordovician trilobites are so conspicuous that they were referred to locally as ‘petrified butterflies’, and were associated with legends concerning the magician Merlin.

Merlin the magician even has a trilobite from this area named after him — Merlinia. Elsewhere, there are associations between trilobite tails and butterflies or bats, for example in the Swedish fjärilssten and the Chinese Hu-die-shih, both meaning butterfly stone, and the Chinese Bien-fu-shih, meaning bat stone. BGS ©UKRI. All rights reserved.

3D fossil models

Many of the fossils in the BGS palaeontology collections are available to view and download as 3D models. Pentru a vizualiza această fosilă, sau altele asemănătoare, în 3D, vizitați GB3D Type Fossils.

.