Tulburări de echilibru – National Dizzy & Balance Center

admin

Tulburări de echilibru

Ce este o tulburare de echilibru?

O tulburare de echilibru este o tulburare care face ca o persoană să se simtă nesigură, amețită, amețită sau să aibă o senzație de mișcare, de învârtire sau de plutire. Un organ din urechea noastră internă, labirintul, este o parte importantă a sistemului nostru vestibular (de echilibru). Labirintul interacționează cu alte sisteme din organism, cum ar fi sistemul vizual (ochii) și cel scheletic (oasele și articulațiile), pentru a menține poziția corpului. Aceste sisteme, împreună cu creierul și sistemul nervos, pot fi sursa problemelor de echilibru.

Există trei structuri în labirint numite canale semicirculare, iar acestea ne anunță când ne aflăm într-o mișcare de rotație (circulară). Canalele semicirculare, cel superior, posterior și orizontal, sunt umplute cu un lichid numit endolimfă. Mișcarea fluidului ne spune dacă suntem în mișcare. Canalele semicirculare și sistemele vizual și scheletic au funcții specifice care determină orientarea unui individ. Vestibulul este regiunea din urechea internă în care converg canalele semicirculare, aproape de cohlee (organul auditiv). Sistemul vestibular colaborează cu sistemul vizual pentru a menține obiectele în centrul atenției atunci când capul este în mișcare. Receptorii articulațiilor și ai mușchilor sunt, de asemenea, importanți în menținerea echilibrului. Creierul primește, interpretează și procesează informațiile de la aceste sisteme care ne controlează echilibrul.

Cum funcționează sistemul de echilibru?

Mișcarea fluidului (endolimfa) în canalele semicirculare semnalează creierului despre direcția și viteza de rotație a capului, cum ar fi atunci când dăm din cap în sus și în jos sau când privim de la dreapta la stânga. Fiecare canal semicircular are un capăt bombat, sau o porțiune mărită numită cupolă, care conține celule ciliate. Rotirea capului determină o curgere a fluidului, care, la rândul său, determină deplasarea porțiunii superioare a celulelor ciliate care sunt încorporate în cupula gelatinoasă.

Alte două organe care fac parte din sistemul vestibular sunt utriculul și sacul. Acestea se numesc organe otolitice și sunt responsabile pentru detectarea accelerației liniare, sau a mișcării în linie dreaptă. Celulele ciliate ale organelor otolitice sunt acoperite de un strat gelatinos presărat cu mici cristale de calciu numite otoconii. Atunci când capul este înclinat sau când poziția corpului este modificată în raport cu gravitația, deplasarea cristalelor face ca celulele păroase să se îndoaie.

Sistemul de echilibru funcționează împreună cu sistemul vizual și cel scheletic (mușchii și articulațiile și senzorii acestora) pentru a menține orientarea sau echilibrul. De exemplu, semnale vizuale sunt trimise la creier cu privire la poziția corpului în raport cu mediul înconjurător. Aceste semnale sunt procesate de creier și comparate cu informațiile provenite de la sistemele vestibular și scheletic. Un exemplu de interacțiune între sistemele vizual și vestibular se numește reflex vestibular-ocular. Nistagmusul (o mișcare involuntară ritmică a ochilor) care apare atunci când o persoană este învârtită și apoi se oprește brusc este un exemplu de reflex vestibular-ocular. Nistagmusul este baza pentru care se măsoară majoritatea testelor de diagnosticare. Intensitatea și direcția sunt componente cheie pentru diferențierea diferitelor stări de amețeală și echilibru.

Ce sunt simptomele unei tulburări de echilibru/vârtej?

Când echilibrul este afectat, o persoană are dificultăți în menținerea orientării. De exemplu, o persoană poate experimenta „rotirea camerei” și nu poate fi capabilă să meargă fără să se clatine, sau poate să nu se poată nici măcar ridica. Unele dintre simptomele pe care le poate experimenta o persoană cu o tulburare de echilibru sunt:

  • O senzație de amețeală sau vertij (învârtire)
  • Căderea sau senzația de cădere
  • Slăbiciune sau senzație de amețeală
  • Focalizare vizuală
  • Disorientare

Câteva persoane pot experimenta, de asemenea, greață și vărsături, diaree, leșin, modificări ale ritmului cardiac și ale tensiunii arteriale, frică, anxietate sau panică. Unele dintre aceste simptome sunt cauzate de răul de mișcare, care se poate dezvolta din cauza unei tulburări de echilibru. Reacțiile la aceste simptome pot include oboseală, depresie și scăderea concentrării. Simptomele pot apărea și dispărea pe perioade scurte de timp sau pot dura o perioadă mai lungă de timp.

Ce cauzează o tulburare de echilibru/vârtej?

Infecțiile (virale sau bacteriene), traumatismele craniene, tulburările de circulație a sângelui care afectează urechea internă sau creierul, anumite medicamente și îmbătrânirea pot modifica sistemul nostru de echilibru și pot duce la o problemă de echilibru. Persoanele care au boli, tulburări cerebrale sau leziuni ale sistemului vizual sau scheletic, cum ar fi dezechilibrul mușchilor oculari și artrita, pot avea, de asemenea, dificultăți de echilibru. Un conflict de semnale către creier cu privire la senzația de mișcare poate provoca răul de mișcare (de exemplu, atunci când o persoană încearcă să citească în timp ce se află într-o mașină). Unele simptome ale răului de mișcare sunt amețeala, transpirația, greața, vărsăturile și disconfortul generalizat.

Turburările de echilibru se pot datora unor probleme în oricare dintre cele patru domenii:

  • Dezordinea vestibulară periferică, o tulburare a labirintului
  • Dezordinea vestibulară centrală, o problemă a creierului sau a nervilor săi de legătură
  • Dezordinea sistemică, o problemă a corpului, alta decât cea a capului și a creierului
  • Dezordinea vasculară, sau probleme ale fluxului sanguin

Care sunt unele dintre tulburările comune de echilibru?

Vertijul pozițional paroxistic benign paroxistic (BPPV)
O senzație scurtă și intensă de vertij care apare din cauza unei modificări poziționale specifice a capului. O persoană poate experimenta VPPB atunci când se rostogolește la stânga sau la dreapta la ridicarea din pat dimineața, sau atunci când caută un obiect pe un raft înalt. Cauza VPPB nu este cunoscută, deși poate fi cauzată de o infecție a urechii interne, de un traumatism cranian sau de îmbătrânire.

Labirintita
O infecție sau o inflamație a urechii interne care provoacă amețeli și pierderea echilibrului.

Boala Ménière
O tulburare de echilibru a lichidului din urechea internă care provoacă episoade de vertij, pierderea fluctuantă a auzului, tinitus (un țiuit sau răget în urechi) și senzația de plenitudine în ureche. Cauza bolii Ménière este necunoscută.

Neuronita vestibulară
O infecție a nervului vestibular, în general virală.

Fistula perilimfatică
O scurgere de lichid din urechea internă către urechea medie. Poate apărea în urma unui traumatism cranian, a unui efort fizic sau, rareori, fără o cauză cunoscută.

Cum sunt diagnosticate tulburările de echilibru?

Diagnosticarea unei tulburări de echilibru este complicată deoarece există multe tipuri de tulburări de echilibru și deoarece alte afecțiuni medicale, inclusiv infecții ale urechii, modificări ale tensiunii arteriale și unele probleme de vedere și unele medicamente pot contribui, de asemenea, la o tulburare de echilibru. O persoană care se confruntă cu amețeli ar trebui să consulte un medic pentru o evaluare.

Medicul primar poate solicita opinia unei clinici specializate, cum ar fi NDBC, pentru a ajuta la evaluarea unei probleme de echilibru. NDBC este o clinică specializată în diagnosticarea bolilor și tulburărilor urechii, cu o expertiză în tulburările de echilibru. Aceștia vor obține, de obicei, un istoric medical detaliat și vor efectua un examen fizic pentru a începe să trieze posibilele cauze ale tulburării de echilibru. Medicul poate solicita teste pentru a evalua cauza și amploarea tulburării echilibrului. Tipurile de teste necesare vor varia în funcție de simptomele și starea de sănătate a pacientului. Deoarece există atât de multe variabile, nu toți pacienții vor avea nevoie de toate testele.

Câteva exemple de teste de diagnosticare pe care le pot solicita sunt o examinare a auzului, o videonistagmografie (VNG-un test al sistemului vestibular) sau studii imagistice ale capului și creierului. Testul caloric poate fi efectuat ca parte a VNG. În cadrul acestui test, fiecare ureche este stimulată cu aer cald și apoi rece sau apă, câte o ureche la un moment dat; se măsoară cantitatea de nistagmus rezultată în urma stimulării. Un nistagmus slab sau absența nistagmusului poate indica o afecțiune a urechii interne. Un alt test al sistemelor vestibular și de echilibru este posturografia dinamică computerizată (CDP). Aceasta presupune ca individul să stea pe o platformă specială capabilă să se miște într-un mediu vizual controlat; oscilația corpului este înregistrată ca răspuns la mișcarea platformei și/sau a mediului vizual.

Cum se tratează tulburările de echilibru?

Există diverse opțiuni pentru tratarea tulburărilor de echilibru. Una dintre opțiuni include tratamentul pentru o boală sau o tulburare care poate contribui la problema de echilibru, cum ar fi o infecție a urechii, un accident vascular cerebral sau scleroza multiplă. Tratamentul individual va varia și se va baza pe simptome, istoricul medical, starea generală de sănătate, examinarea de către un medic și rezultatele testelor medicale. O altă opțiune de tratament include exerciții de reeducare a echilibrului numite reabilitare vestibulară. Aceste programe de echilibru folosesc exerciții, inclusiv mișcări ale capului și ale corpului, dezvoltate special pentru pacient. Se consideră că această formă de terapie promovează compensarea tulburării și s-a dovedit a fi foarte eficientă pentru majoritatea pacienților. Programele de reabilitare vestibulară, pe care unii le numesc programe de echilibru, sunt administrate de profesioniști cu cunoștințe și înțelegere a sistemului vestibular și a relației acestuia cu alte sisteme din organism. Pentru mai multe informații despre reabilitarea vestibulară și eficacitatea acesteia, consultați secțiunea de reabilitare vestibulară de pe site-ul nostru. Veți găsi o multitudine de informații despre programele de echilibru.

Pentru persoanele diagnosticate cu boala Ménière, schimbările alimentare, cum ar fi reducerea aportului de sodiu, pot fi de ajutor. Pentru unele persoane, reducerea alcoolului, a cofeinei și/sau evitarea nicotinei poate fi de ajutor. Unele antibiotice aminoglicozide, cum ar fi gentamicina și streptomicina, sunt utilizate pentru a trata boala Ménière. Streptomicina sistemică (administrată prin injectare) și gentamicina topică (administrată direct în urechea internă) sunt utile pentru capacitatea lor de a afecta celulele ciliate ale sistemului de echilibru. Totuși, gentamicina poate afecta, de asemenea, celulele ciliate ale cohleei și poate provoca pierderea auzului. În cazurile care nu răspund la tratamentul medical, poate fi indicată intervenția chirurgicală.

Cum îl pot ajuta pe medicul meu să pună un diagnostic?

Puteți face următorii pași care pot fi de ajutor medicului dvs. în stabilirea unui diagnostic și a unui plan de tratament.

  • Aduceți medicului dvs. o listă scrisă a simptomelor
  • Aduceți medicului dvs. o listă a medicamentelor utilizate în prezent pentru tulburările de echilibru
  • Să fiți specific atunci când îi descrieți medicului dvs. natura simptomelor. De exemplu, descrieți cum, când și unde resimțiți amețeli.

În cele din urmă, nu uitați să scrieți orice instrucțiuni sau sfaturi pe care vi le dă medicul dumneavoastră.

Câteva dintre aceste informații sunt oferite de www.nidcd.nih.gov.