Turbi disociative
Ce sunt tulburările disociative?
Cuvântul „disociere” înseamnă să fii deconectat de ceilalți, de lumea din jurul tău sau de tine însuți.
Termenul „tulburări disociative” descrie o stare mentală persistentă care este marcată de sentimente de detașare de realitate, de a fi în afara propriului corp sau de a se confrunta cu pierderi de memorie (amnezie).
Aproximativ 2% din populația SUA experimentează adevărate tulburări disociative (nu doar sentimente momentane de disociere). Sunt afectate toate grupele de vârstă și toate mediile rasiale, etnice și socio-economice. Femeile sunt mai predispuse decât bărbații să fie diagnosticate.
Tipurile de tulburări disociative
Există trei tipuri principale de tulburări disociative:
- Turba de identitate disociativă
- Turba de depersonalizare/dezrealizare
- Amnezia disociativă
Turba de stres acut și tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) sunt strâns legate de tulburările disociative, împărtășind simptome precum pierderea memoriei, depersonalizarea sau derealizarea.
Ce cauzează tulburările disociative?
Turburările disociative se dezvoltă adesea pentru prima dată ca o modalitate de a face față unui eveniment catastrofal sau unui stres, abuz sau traumă pe termen lung. Acest lucru este valabil mai ales dacă astfel de evenimente au loc la începutul copilăriei. În această perioadă a vieții există limitări în ceea ce privește capacitatea cuiva de a înțelege pe deplin ceea ce se întâmplă, mecanismele de adaptare nu sunt pe deplin dezvoltate, iar obținerea de sprijin și resurse depinde de prezența unor adulți grijulii și bine informați.
Îndepărtarea mentală de o situație traumatizantă – cum ar fi un accident, un dezastru natural, o luptă militară, faptul de a fi victima unei infracțiuni sau un abuz fizic, mental sau sexual repetat – poate fi un mecanism de adaptare care ajută persoana să scape de durere pe termen scurt. Devine o problemă dacă, pe termen lung, continuă să separe persoana de realitate și șterge amintirile unor perioade întregi de timp.
Care sunt simptomele tulburărilor disociative?
Cunoscută odinioară sub numele de tulburare de personalitate multiplă, tulburarea disociativă de identitate provine, de obicei, din experiențe catastrofale, abuzuri sau traume care au avut loc când persoana era copil. În rândul persoanelor cu această tulburare, aproximativ 90% au fost victime ale abuzului (fizic sau sexual) sau neglijării în copilărie.
Simptomele tulburării disociative de identitate includ:
Existența a două sau mai multe identități distincte sau „stări de personalitate”. Fiecare identitate are un set particular de comportamente, atitudini, preferințe, amintiri și moduri de gândire care sunt observabile de către ceilalți și pot fi chiar raportate de către persoana afectată. Trecerea de la o identitate la alta este involuntară, bruscă și se poate inversa la un moment dat.
- Locuri de memorie pe termen lung în ceea ce privește evenimentele de zi cu zi, informații personale sau evenimente traumatice din trecut.
- Probleme în mediile sociale, la locul de muncă sau în alte domenii de funcționare în viața de zi cu zi. Gravitatea acestor probleme poate varia de la minimă la semnificativă.
Tentativele de sinucidere, automutilarea și alte comportamente de automutilare sunt frecvente în rândul celor cu tulburare disociativă de identitate. Mai mult de 70% dintre pacienții ambulatoriali cu această afecțiune au încercat să se sinucidă.
Simptomele tulburării de depersonalizare/dezrealizare
Una sau ambele dintre următoarele afecțiuni există la aceeași persoană într-un tipar recurent pe o perioadă lungă de timp:
- Depersonalizare – Sentimente de irealitate sau de detașare de propria minte, corp sau sine. Este ca și cum cineva este mai degrabă un observator decât un participant la propriile evenimente de viață.
- Derealizare – Sentimente de irealitate sau de detașare de ceea ce îl înconjoară. Este posibil ca oamenii și lucrurile să nu pară reale.
În timpul acestor episoade, persoana este conștientă de ceea ce o înconjoară și știe că ceea ce experimentează nu este normal. Chiar dacă persoana manifestă puține emoții în timpul acestor episoade, ele sunt de obicei interpretate ca fiind destul de supărătoare.
Simptomele pot începe încă din copilărie, vârsta medie a primei experiențe fiind de 16 ani. Mai puțin de 20% vor avea prima experiență a tulburării după vârsta de 20 de ani.
Simptomele amneziei disociative
Amnezia disociativă înseamnă să nu-ți poți aminti informații despre trecutul cuiva. Acest lucru nu este același lucru cu a fi pur și simplu uituc, deoarece este de obicei legată de un eveniment sau o perioadă de timp traumatizantă sau deosebit de stresantă. Un episod de amnezie apare brusc și poate dura doar câteva minute, sau luni sau ani de zile. Nu există o anumită vârstă de debut, iar episoadele pot apărea periodic pe tot parcursul vieții.
Există trei tipuri de amnezie:
- Localizată – Nu-și poate aminti un eveniment sau o perioadă de timp (cea mai frecventă formă de amnezie)
- Selectivă – Nu-și poate aminti anumite detalii ale evenimentelor despre o anumită perioadă de timp.
- Generalizată – Pierderea completă a identității istoriei vieții (cea mai rară formă).
Persoana poate să nu fie conștientă de pierderea memoriei sau să aibă doar o mică conștientizare. Even when they do realize a loss of memory, the person often downplays the importance of not recalling a particular event or period of time.
enews
Cleveland Clinic is a non-profit academic medical center. Advertising on our site helps support our mission. We do not endorse non-Cleveland Clinic products or services. Policy