US EPA

42 U.S.C. §7401 et seq. (1970)

Legea privind aerul curat (Clean Air Act – CAA) este o lege federală cuprinzătoare care reglementează emisiile atmosferice provenite din surse staționare și mobile. Printre altele, această lege autorizează EPA să stabilească Standardele naționale de calitate a aerului înconjurător (National Ambient Air Quality Standards – NAAQS) pentru a proteja sănătatea și bunăstarea publică și pentru a reglementa emisiile de poluanți atmosferici periculoși.

NAAQS și SIP-uri

Unul dintre obiectivele legii a fost acela de a stabili și de a atinge NAAQS în fiecare stat până în 1975, pentru a aborda riscurile pentru sănătatea și bunăstarea publică reprezentate de anumiți poluanți atmosferici răspândiți. Stabilirea acestor standarde pentru acești poluanți a fost însoțită de îndrumarea statelor să elaboreze planuri de punere în aplicare la nivel de stat (SIP), aplicabile surselor industriale corespunzătoare din stat, pentru a atinge aceste standarde. Legea a fost modificată în 1977 și în 1990, în principal pentru a stabili noi obiective (date) pentru atingerea NAAQS, deoarece multe zone ale țării nu reușiseră să respecte termenele limită.

Surse de poluare

Secțiunea 112 din Clean Air Act se referă la emisiile de poluanți atmosferici periculoși. Înainte de 1990, CAA a stabilit un program bazat pe riscuri, în cadrul căruia au fost elaborate doar câteva standarde. Modificările aduse Legii privind aerul curat din 1990 au revizuit secțiunea 112 pentru a impune mai întâi emiterea de standarde bazate pe tehnologie pentru sursele majore și anumite surse zonale. „Sursele majore” sunt definite ca fiind o sursă staționară sau un grup de surse staționare care emit sau au potențialul de a emite 10 tone pe an sau mai mult de un poluant atmosferic periculos sau 25 de tone pe an sau mai mult de o combinație de poluanți atmosferici periculoși. O „sursă zonală” este orice sursă staționară care nu este o sursă majoră.

Pentru sursele majore, secțiunea 112 prevede ca EPA să stabilească standarde de emisie care să impună un grad maxim de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici periculoși. Aceste standarde de emisie sunt denumite în mod obișnuit „tehnologii maxime de control realizabile” sau standarde „MACT”. La opt ani după ce standardele MACT bazate pe tehnologie sunt emise pentru o categorie de surse, EPA trebuie să revizuiască aceste standarde pentru a determina dacă există vreun risc rezidual pentru acea categorie de surse și, dacă este necesar, să revizuiască standardele pentru a aborda un astfel de risc.

Conformitate și aplicare

• Air Enforcement
• Monitorizarea conformității cu Legea privind aerul curat: investigații și inspecții

Istoricul legii

• Istoricul EPA: Legea privind aerul curat din 1970/1977
• Historia EPA: Clean Air Act Amendments of 1990

More Information

The Office of Air and Radiation (OAR) develops national programs, policies, and regulations for controlling air pollution and radiation exposure.

• Clean Air Act and Air Pollution Overview covers progress under CAA in reducing air pollution, and the roles of state government and other parties in implementation.
• Air Regulatory Topics
• Broad index of Air Topics

Under CAA Section 112(r), the Office of Emergency Management (OEM) administers the Risk Management Plan Rule.