Utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și analgezice la câini și pisici

Au fost colectate răspunsuri (486) dintr-un sondaj efectuat în rândul a 5054 de medici veterinari australieni cu privire la utilizarea medicamentelor antiinflamatoare și analgezice la câini și pisici. Aproape toți respondenții au folosit glucocorticoizi (de obicei prednisolon) pentru a trata dermatozele alergice, pruriginoase la câini, în timp ce două treimi au administrat, de asemenea, suplimente de acizi grași și jumătate au folosit antihistaminice. Aproape 60% dintre respondenți au injectat inițial un glucocorticoid (frecvent un preparat cu durată lungă de acțiune) atunci când au tratat boli inflamatorii ale pielii la câini. Mai mult de 90% dintre respondenți au utilizat glucocorticoizi pentru a trata anemia hemolitică mediată imunitar sau trombocitopenia, iar aproximativ o treime au administrat și medicamente citotoxice. Administrarea de prednisolon în zile alternative a fost, în general, favorizată pentru terapia steroidică enterală pe termen lung. Fenilbutazona a fost cel mai preferat tratament pentru afecțiunile musculo-scheletice dureroase sau inflamatorii ale câinilor, dar aspirina și polisulfatul de pentosan au fost, de asemenea, utilizate pe scară largă. În ceea ce privește utilizarea medicamentelor analgezice în general, atât analgezicele narcotice, cât și medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) au fost utilizate pe scară mai largă la câini decât la pisici, dar alfa-2 agoniștii au fost utilizați în mod similar la ambele specii. Analgezicele narcotice cel mai des utilizate au fost petidina și buprenorfina la ambele specii, în timp ce AINS utilizate cel mai des au fost flunixina și dipirona la câini și ketoprofenul la pisici. Mai mult de 80% dintre respondenți au folosit în general medicamente analgezice cu proceduri chirurgicale potențial dureroase, dozele fiind administrate de obicei înainte de recuperarea anestezică. Ratele de utilizare a analgezicelor au variat în funcție de afecțiune, variind de la 94% în cazul pacienților cu traumatisme severe acute, la 60% pentru repararea ligamentelor încrucișate și 29% pentru herniorrafia perineală, până la aproximativ 5% pentru ovariohisterectomie și castrarea câinilor. Cele trei semne clinice cel mai frecvent nominalizate ca indicatori de durere la câini și pisici au fost (în ordine descrescătoare) vocalizarea, răspunsul la manipularea sau palparea zonei afectate și depresia mentală. Alte elemente menționate frecvent au fost modificările comportamentale și imobilitatea (la ambele specii), inapetența/anorexia la pisici și alterarea respirației la câini.