Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele: O rugăciune nu pentru mine – ci pentru noi. – Stadia
Iubesc pâinea. Este irezistibilă pentru mine, mai ales când este caldă și unsă cu unt. De fapt, s-ar putea să iubesc pâinea un pic prea mult! Aroma, pământescul, amintirile de acasă. Mmmm.
Dar pentru mulți copii din întreaga lume, pâinea nu este doar un răsfăț delicios. Este hrana vieții. Pâinea este ceea ce umple o burtă umflată și alungă senzația de foame. Ea oferă hrană și nutrienți esențiali pentru viață.
În ultimele două luni, diverși membri ai personalului Stadia ne-au ghidat prin primele trei cereri ale Rugăciunii Domnești care se găsesc în Matei 6: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”. Luna aceasta ajungem la porțiunea mea preferată din Rugăciunea Domnească. A patra cerere: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”.
Primele trei cereri au fost denumite în mod tradițional „cele trei petiții”. Acestea sunt cereri pe care i le adresăm lui Dumnezeu pentru ca El să facă ceva care Îi face cunoscut numele, care proclamă măreția Sa și Îi promovează scopurile.
„Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele” începe ultimele trei petiții cunoscute sub numele de „petițiile noastre”. Aceste trei cereri finale oferite lui Dumnezeu se referă la lumea de aici și de acum în care trăim și se referă la nevoile și îndrumarea noastră.
Pâinea a fost și este hrana de bază pentru cultura din Orientul Mijlociu. Și pe tot parcursul Bibliei, pâinea este folosită în mod universal pentru a simboliza tot ceea ce mâncăm, hrana noastră, acea hrană care ne susține. Aceasta este semnificația incontestabilă a pâinii din acest pasaj.
Vreau să subliniez două cuvinte din această frază care cred că dețin o bogăție și o profunzime pe care adesea le trecem cu vederea. Aceste cuvinte sunt „zilnic” și „al nostru.”
„Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele.”
În fiecare zi. Acest cuvânt grecesc ciudat „Epiousios” (ep-ee-oo’- see-os) pe care bibliile noastre îl traduc prin ZILE, nu apare nicăieri altundeva în Scriptură. Așadar, este un cuvânt unic, plin de semnificații.
Mulți cercetători cred că această cerere de pâine ZILNICĂ nu este una de exces, ci mai degrabă una de subzistență. „Dă-ne astăzi doar atât cât să ne satisfacem nevoile”. Una dintre primele traduceri ale Rugăciunii Domnești în vechea siriacă (o limbă care se aseamănă foarte mult cu limba aramaică pe care o vorbea Iisus și care este anterioară limbii engleze cu secole), spune „dă-ne astăzi pâinea care nu se termină”.
Una dintre cele mai elementare temeri umane este aceea de a nu avea destul. Și dacă în această rugăciune Isus ne învață că rugăciunea ne poate ajuta să ne eliberăm de această teamă? Dacă ne rugăm „dă-ne astăzi pâinea care nu se termină”, aceasta include pâinea de astăzi, include pâinea viitorului și suficient pentru a ne ține în viață – tot ceea ce avem nevoie, tot ceea ce vom folosi.
Frica de a nu avea suficient în acest moment, această frică umană de bază, poate distruge sentimentul de bucurie în prezent și poate eroda speranța pentru viitor. Cred că găsim o aplicație amplă dacă ne aplecăm asupra acestei vechi traduceri siriene – în care ne rugăm pentru ca Dumnezeu să ne elibereze de frica și angoasa de a nu avea destulă mâncare. „Dă-ne pâine pentru astăzi și, odată cu ea, dă-ne încrederea că și mâine vom avea destul”.
Dar poate fi greu pentru noi, în cultura noastră de abundență, să înțelegem o rugăciune care ne eliberează de teama ZILNICĂ de a nu avea elementele de bază pentru a susține viața. Dar, din nou, atât de mulți copii din întreaga lume merg la culcare visând, sperând și dorindu-și o bucată de pâine. Aceasta este lumea pentru care a fost scrisă inițial Scriptura. Oamenilor cu frică de subzistență ZILNICĂ.
Acum, pentru că avem atât de multe, înseamnă că nu trebuie să ne rugăm această parte a rugăciunii? Adică, cei mai mulți dintre noi nu vom experimenta niciodată malnutriția și incapacitatea de a ne hrăni familiile cu hrană de bază, cum ar fi pâinea.
Ei bine, asta ne aduce la un alt cuvânt important din această mică frază din Rugăciunea Domnească – „NOI”. Fraza este „Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele”, nu „Dă-Mi astăzi pâinea MEA cea de toate zilele.”
„Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele.”
Ce-mi place la toate cele șase cereri din Rugăciunea Domnească este că, deși ne exprimăm dependența de Dumnezeu pentru satisfacerea nevoilor, nu suntem scutiți de răspundere. În toate cele șase cereri vedem că este nevoie atât de un act al lui Dumnezeu, cât și de o invitație la participare și responsabilitate din partea celui care se roagă.
Ce putem face pentru a ne asigura că această rugăciune pentru pâinea cea de toate zilele este îndeplinită? Ce putem face pentru a elimina frica și sărăcia din lume?
Cultura din primul secol, din Orientul Mijlociu, căreia i-a fost scrisă inițial Biblia, este una care înțelegea frica și foamea, dar care înțelegea și comunitatea într-un mod profund. Că nevoile NOASTRE sunt mai importante decât nevoile MELE. În calitate de cultură occidentală, Statele Unite au fost construite pe principii de individualism dur. Cea mai importantă entitate într-o societate individualistă este persoana individuală. Identitatea noastră vine din modul în care ne distingem de cei din jurul nostru. Eu sunt responsabil pentru MINE și nu pentru TINE.
Ce-ar fi dacă în această parte a Rugăciunii Domnești ne-am vedea pe noi înșine nu ca pe un individ care are nevoie ZILNIC, ci ca pe un potențial răspuns la Rugăciunea Domnească? Un instrument pe care Dumnezeu vrea să îl folosească pentru a stăvili durerile foamei, pentru a elimina frica și pentru a restabili bucuria în prezent și speranța în viitor? Nu se aliniază acest lucru cu felul de a fi al lui Isus pe care îl vedem în Evanghelii?
Atunci, data viitoare când veți mânca orice fel de pâine, vă veți opri și veți spune o mică rugăciune? O rugăciune de mulțumire pentru pâinea pe care urmează să o mâncați. O rugăciune de recunoștință pentru că nu aveți doar suficient pentru a vă satisface nevoile zilnice individuale, ci o abundență care poate fi împărțită cu alții. O rugăciune ZILNICĂ care să ne amintească de nevoile NOASTRE și nu doar de ale mele.
.