PMC

Constatăm un sentiment de scăpare de sub control a emoțiilor în societate. Știrile de zi cu zi ne parvin pline de rapoarte despre dezintegrarea civilizației și a siguranței, o avalanșă de impulsuri răutăcioase care o iau razna. Aceste izbucniri de inepție emoțională, disperare și nesăbuință sunt o răutate răspândită care predomină și crește în zilele noastre, iar numărul lor a dezvăluit un salt cuantic în depresie și un val crescător de agresivitate.

Toate emoțiile, în esență, sunt impulsurile de a acționa, planurile instantanee de gestionare a vieții, pe care evoluția ni le-a insuflat. Însăși rădăcina cuvântului emoție este motere cuvântul latin care înseamnă „a se mișca”, la care se adaugă prefixul „e” pentru a conota „a se îndepărta”, sugerând că în fiecare emoție există o tendință de a acționa. În acest fel, emoțiile sunt sursa primară a energiei umane, a aspirației și a impulsului, activând sentimentele noastre cele mai intime și scopul în viață și transformându-le în lucrurile pe care le gândim, în valorile după care trăim.

Stabilitatea emoțională a fost examinată și recunoscută ca fiind o reprezentare a personalității în mintea umană Cu toate acestea, indiferent de abordarea descrierii limbajului natural bazată pe ipoteza lexicală sau de observațiile clinice sunt inductive, aceste abordări sunt lipsite de un cadru teoretic privind stabilitatea emoțională pentru a explica natura și construcția acesteia. Între timp, validitatea de criteriu a măsurătorilor existente ale stabilității emoționale în ceea ce privește predicția comportamentului a fost contestată de teoreticienii trăsăturilor.

Li a dezvoltat un construct al stabilității emoționale pe baza teoriei autoorganizaționale. În cadrul paradigmei teoriei auto-organizaționale, stabilitatea emoțională este definită ca o proprietate pentru a eticheta dacă un sistem emoțional complex își poate sau nu menține automat echilibrul în mod eficient. S-a propus să dețină două dimensiuni- pragul de răspuns emoțional și recuperarea emoțională din metodologia autoorganizării.

Primul reprezintă sensibilitatea răspunsului emoțional, adică dacă individul experimentează sau nu cu ușurință emoții haotice (de exemplu, supărare, anxietate, panică). Din perspectiva aspectului evoluționist, afectul este un indicator care atrage intenții asupra adaptabilității comportamentelor. Emoțiile haotice precum supărarea, anxietatea și panica pot reprezenta faptul că o persoană nu se poate adapta sau rezista la evenimentul care a stârnit emoția haotică. Pragul va determina dacă un sistem emoțional este sau nu ușor de dezordonat. Patru itemi au fost utilizați pentru a măsura pragul de răspuns emoțional, cum ar fi: „Sunteți ușor supărat?” și „Sunteți ușor predispus la anxietate, panică?”

Timp de recuperare descrie dacă o persoană își poate reveni rapid din diverse emoții negative. Timpul necesar pentru recuperarea emoțională este legat de reziliența psihologică. Recuperarea emoțională de la emoțiile negative este denumită reziliență psihologică și este definită ca fiind caracterizată de „adaptarea flexibilă la cerințele schimbătoare ale experiențelor stresante”. Timpul de recuperare, ca indicator, poate demonstra eficacitatea colaborativă a sistemului emoțional.

Thorndike și Hagen consideră că stabilitatea emoțională a unei persoane este caracterizată prin uniformitatea stărilor de spirit, intenție, interese, optimism, veselie, calm, sentimentul de a fi în stare bună de sănătate, lipsa sentimentului de vinovăție, îngrijorare sau singurătate, lipsa visării cu ochii deschiși, lipsa perseverenței ideilor și a stărilor de spirit.

Smithson a considerat stabilitatea emoțională ca fiind un concept psihologic multicaracter noncognitiv. El definește stabilitatea emoțională ca fiind „un proces în care personalitatea se străduiește în mod continuu pentru un sentiment mai mare de sănătate emoțională atât intrapsihic cât și intrapersonal. Stabilitatea emoțională permite persoanei să dezvolte un mod integrat și echilibrat de a percepe problemele vieții. Această capacitate de organizare și percepție structurată ajută persoana să dezvolte gândirea orientată spre realitate, capacitatea de judecată și de evaluare. Se dezvoltă sentimente, percepții și atitudini care ajută la înțelegerea realităților vieții și a condițiilor și circumstanțelor care creează situații nefericite în viață. O astfel de înțelegere îl ajută pe cineva să promoveze o forță a ego-ului ridicată.

Instabilitatea emoțională sau imaturitatea indică faptul că un individ nu reușește să dezvolte gradul de independență sau de încredere în sine care se observă la un adult normal, cu utilizarea în consecință a unor modele de adaptare imature și incapacitatea de a menține echilibrul în condiții de stres, spre deosebire de majoritatea indivizilor care nu au aceste trăsături negative. Indivizii tulburați emoțional sau instabili reprezintă lipsa capacității de a se debarasa de probleme și iritabilitate, având nevoie de ajutor constant pentru a îndeplini sarcinile zilnice. De asemenea, aceștia dau dovadă de vulnerabilitate și încăpățânare, căutând în același timp compasiune. Sunt persoane încrezute, certărețe, infantile, egocentrice și pretențioase.

În lumina semnificației stabilității emoționale în această epocă a industrializării, a competiției, a stresului și a tensiunii: și ținând cont de conceptul de stabilitate emoțională așa cum este definit în literatura de specialitate citată mai sus, studiul de față a fost întreprins pentru a dezvolta și standardiza o scală de măsurare a stabilității emoționale.

.