Articol de recenzieManagementul sarcoidozei cardiace – Un ghid practic

Sarcoidoza este o afecțiune granulomatoasă multisistemică de etiologie neclară care poate afecta orice organ al corpului, inclusiv inima. Inima este implicată la până la 25% dintre pacienții cu sarcoidoză. În cazuri rare, inima poate fi singurul organ implicat.

Aplicarea inimii, numită sarcoidoză cardiacă, mai ales dacă este simptomatică, deteriorează semnificativ prognosticul pacienților cu sarcoidoză, motiv pentru care sarcoidoza cardiacă trebuie nu doar luată în considerare, ci și căutată în mod activ. În ciuda progreselor recente în acest domeniu, diagnosticarea, stratificarea riscului și tratamentul sarcoidozei cardiace rămâne o problemă dificilă. Din fericire, au fost formulate recent mai multe recomandări care oferă o îndrumare relativ clară privind managementul pacienților cu sarcoidoză cardiacă. Piatra de temelie a managementului acestor pacienți este o abordare multidisciplinară care implică colaborarea cardiologilor, pneumologilor, radiologilor, reumatologilor și a altor specialiști.

În prezent, diagnosticul de sarcoidoză cardiacă se bazează pe evaluarea simptomelor unui pacient, pe examenul fizic și pe rezultatele unui ECG standard, pe monitorizarea Holter și pe ecocardiografie. Această serie de examinări poate identifica persoanele cu posibilă sarcoidoză cardiacă, care ar trebui să fie supuse, ca pas următor, rezonanței magnetice cardiace și tomografiei cu emisie de pozitroni, care sunt tehnicile de elecție pentru diagnosticul sarcoidozei cardiace. Verificarea histologică, esențială pentru stabilirea unui diagnostic definitiv, se bazează – în cazurile cu un tablou tipic documentat prin tehnici imagistice – pe o biopsie extracardiacală. În unele cazuri, când o biopsie extracardiacală nu este fezabilă, este necesară o biopsie endomiocardică.

Patra de temelie a tratamentului rămâne corticosteroizii, în unele cazuri în asociere cu alte imunosupresoare, deși lipsesc datele privind eficacitatea și siguranța acestora din studiile randomizate. Deoarece cele mai frecvente cauze de deces din sarcoidoza cardiacă sunt tulburările de ritm cardiac, fie că este vorba de blocuri atrioventriculare sau de aritmii ventriculare, un rol de neînlocuit în managementul acestor pacienți este jucat de implantarea stimulatoarelor cardiace și a cardioverterilor/defibrilatoarelor implantabile (ICD). Una dintre problemele cele mai critice este stratificarea riscului pacienților care, deși nu îndeplinesc criteriile clasice pentru implantarea ICD, continuă să prezinte un risc ridicat de moarte cardiacă subită și, prin urmare, ar trebui să fie totuși luați în considerare pentru implantarea ICD. Ultima opțiune pentru pacienții cu sarcoidoză avansată este transplantul cardiac.

Prezenta lucrare este o trecere în revistă a prezentării, diagnosticului și tratamentului sarcoidozei cardiace, cu accent special pe utilizarea algoritmilor aplicabili în practica clinică de rutină.

.